Massimo Riccò - Paris

Operă unică, direct din studioul artistului. Dimensiuni 70x80 cm, grosime 2 cm, realizată pe pânză de 100% bumbac montată pe șasiu din lemn de brad de calitate, lucrată integral în Italia.
Opera însoțită de Certificat de Autenticitate semnat personal de artist, cu agățare centrală, lac protector final, gata pentru a fi atârnată.

Massimo Riccò s-a născut în Modena în 1961, unde locuiește și lucrează în prezent. Pe la sfârșitul anilor ’90 a intrat în lumea artelor, desenând cu creioane, grafituri și sanguine, dar curând a trecut la culoare prin tehnicile de pictură în ulei și acrilice.
După o primă abordare de natură peisagistică impresionistă, cu caracter predominant figurativ, de-a lungul anilor s-a consolidat o evoluție constantă spre ruptura formei, încredințând culorii rolul de a conferi lucrării forță și dinamism.
Cunoscută este căutarea constantă a compoziției de subiecte de natură variată, și studiul diferitelor materiale pe care le poate utiliza pentru a face limbajul artistic eficient.
De ani de zile se ocupă, pe lângă producția artistică, și de predarea artei picturii, încercând să stimuleze creativitatea și interpretarea personală, o provocare constant propusă, în armonie cu ceea ce reprezintă viziunea sa asupra artei.
Pe lângă numeroasele expoziții, expoziții-școlare și recunoașteri, poate însuma un număr mare de premii la nivel național.

Web: www.massimoricco.eu
Mail: massimo.ric61@gmail.com

Unii dintre numeroșii critici de artă:

Măsură și proporție marchează operele lui Riccò care, fără a-și trăda niciodată studiul atent al ritmilor compoziționale, lasă privitorului intervale de culoare cu impact emoțional intens. Potențialele cromii, despre care artistul demonstrează o cunoaștere absolută, orchestrează un ritm care alternă echilibrul și contrastul, împărtășind însă natura însăși a luminii, statică și vibrantă în același timp …
Publicul devine astfel martor al unui proces, al unei alchimii, care transformă în câmpuri abstracte realitatea a cărei urme o poartă lucrările, fie mai generoase, fie mai puțin.
Pasiunea pentru moment, acel întâlnire între inimă și realitate, este dezvăluită generos de un artist care nu-și scuză observatorul de ceea ce a fost: poezia lui Massimo Riccò relevă maturitatea și conștiența celui care are ceva de povestit și nu poate decât să se închine țesutei.
(Margherita Fraccon – Educatoare muzeală, expertă în artă contemporană)

Între natură și imaginație, realitate și abstracție a realului, curge minunata pictură a lui Massimo Riccò. Senzații surprinse în momentul lor evocator și momente prețioase se fund în culoare și lumină într-o pictură legată de arta expresionistă prin forța emoțională, în care curge pathosul cromatic care avansează către o gestualitate picturală imediată … (Carla d’Aquino Mineo)

Riccò introduce în operele sale o culoare capabilă să accepte variațiuni minime, asocieri dificile. Acest lucru demonstrează că El a ajuns, în cursul activității sale artistice, la stăpânire și siguranța mijloacelor sale expresive.
Senzația fină a lui Riccò se relevă din temele pe care artistul le preferă, făcându-le participante într-o realitate unde mereu există calități și intonație, iar acest lucru demonstrează că încă de la început sunt sobrietate și seriozitate în intenții, scopul final…

Se poate vorbi încă despre viziuni fantastice, ori la anumite momente ale zilei ceea ce înconjoară omul este cu adevărat fantastic precum în tablourile Maestrului Riccò?
Răspunsul constă în originalitate și saltul de calitate care face ca artistul să intre în rândul personalităților ce merită atenție tocmai pentru capacitatea de a exalta sufletul ce se află dincolo de aparența lucrurilor.

Riccò iubește pictura și pictează cu o mare pasiune, de aceea povestește ceea ce ochii lui văd și natura sa poetică îi sugerează.
Pictează tablouri ce se admiră cu multă plăcere, pentru că apare evident gustul pentru frumos, încrederea în a regla lumini și umbre, care nu sunt altceva decât „emotii” ale momentului, exprimate cu un caracter personal puternic și eficace, alături de bogăția sa interioară, inexclusiv de o imaginație exuberantă, dar consolidată în limitele bunului gust.
Se va auzi despre el.
(i criticii studioului de artă MC – Fundația Livio Collina)

Pictura lui Massimo Riccò se evidențiază ca o armonie ușoară care se apropie încet, trecând prin nuanțele sale, către elemente mai consistente, apărând din ce în ce mai aproape de noi, și confundând inițial doar privitorul. Astfel imaginea, la citirea sa imediată, aproape abstractă, capătă consistență figurativă, crescând în definire, și dând imaginii înfățișate întreaga sa realitate picturală.
Două realități se suprapun fără a se anula, fuzionând într-o simbioză grafică și cromatică. Din culori puternice în prim-plan, trecem treptat la o realitate figurativă bine definită, sufletul imaginii, bogat în dulceață. Subiecte estompate, dar clar definite, imagini aparent văluroase, dar constructive, indispensabile echilibrului țesăturii.
Peisaje frumoase apar ca dintr-un alttrer încă incert, dar care se construiește încet, cu forță și siguranță.
Cromia este puternică și bine distribuită. Luminile și zonele de umbră construiesc volumi și distanțe, pe care perspectivele le armonizează. Clădirile surprinse apar din timpuri diferite iar peisajele exprimă suprafețe vaste. Întregul se manifestă dintr-o ceață cromatică foarte tenebroasă, care construiește un spațiu enorm… (Enrico Miglioli)
A stăpâni mijloacele picturii, tehnicile sale, seducțiile sale, și apoi a amesteca totul într-o viziune extrem de originală și sugestivă.
Massimo Riccò mai reușește să uimească cu un timbru figurativ care aparent totul părea să fi spus, totul părea să fi exprimat, în afară de această pictură delicată, care provoacă viziunea în planuri diferite și suprapuse, în tușe de culoare țintite magistral… (Silvia Arfelli)