Montiel-1985 - "ALTA MAR"

În imensitatea oceanului, unde orizontul se dizolvă între apă și cer, această navă înaintează ca o metaforă a existenței umane. Nu navighează doar pe valuri; trece și prin tărâmurile incertitudinii ale memoriei, timpului și destinului.

Carena sa, marcată de uzură, vorbește despre drumuri parcurse, despre furtuni depășite și tăceri împărtășite cu marea. Substanța dezvăluie urmele experienței, amintindu-ne că orice transformare lasă o urmă și că o cicatrice conține o poveste.

Marea, reprezentată ca o forță vie și în continuu schimbare, simbolizează ceea ce scapă controlului nostru: ciclurile naturii, mișcările vieții și curenții invizibili care ne îndrumă pașii. În fața acelei imensități, nava devine un act de rezistență, o afirmare a voinței umane de a merge mai departe chiar dacă ruta nu este pe deplin vizibilă.

Luna, suspendată în depărtare, funcționează ca un punct de orientare și contemplare. Este prezența tăcută a necunoscutului, lumina blândă care însoțește pe cei ce traversează noaptea în căutarea sensului.

Alta Mar este o reflecție despre călătoria interioară. O invitație să recunoaștem că, la fel ca această navă, toți suntem corpuri în tranzit: construiți din experiențele noastre, impulsionați de visele noastre și susținuți de speranța de a atinge noi țărmuri.