Tijs Dragtsma (1992) - The Ears That Became a Bill

O singură capă se rotește spre stânga ca un cioc și spre dreapta ca o ureche, iar comutarea are loc fără ca imaginea să se schimbe vreodată. Urmează buza și se rezolvă, imediat după, într-un cuplu de urechi lungi și vigilente. Urmează urechile înapoi în jos și se așază din nou într-un cioc închis, răbdător. Nimic pe suprafață nu se mișcă, totuși lectura se schimbă, iar apoi iar și iar, atât timp cât te uiți.

Dintr-un abis negru adânc, un teren de zâmbete fine se adună în curba unui craniu, linia unui ochi, forma lungă care este în același timp un cioc și o pereche de urechi. Alb-ul există doar acolo unde suprafața a fost deschisă. Oriunde altundeva negrul rămâne neatins, și tocmai acel întuneric neatins, la fel de mult ca lumina, dă capului marginele și liniștea lui.

Fără vopsea, fără imprimare, fără cerneală. Imaginea este construită din zgârieturi controlate pe sticla acrilică, nu aplicate pe suprafață, ci scoase din interiorul ei. Capul este mereu prezent, atât în lumina camerei cât și în umbră. Lumina nu creează imaginea. Ea o estompează, astfel încât contrastul să se adâncească sub o lampă și să se liniștească într-un calm zi de zi, fără ca desenul să părăsească vreodată.

Urechile care au devenit un Cioc aparțin Look Twice, o serie din cadrul Art with Scratch în cadrul căreia imaginea este construită prin daune superficiale controlate mai degrabă decât prinpigment sau imprimare, iar acea aceeași daună devine un mod de a susține două lecturi adevărate în același formă nemodificată.

Rața și iepurele care împart un singur cap este una dintre cele mai vechi farse de percepție cunoscute, folosită de mai bine de un secol pentru a arăta că a vedea este o alegere pe care mintea o face în mod repetat, nu un fapt pe care ochiul îl primește pur și simplu. Aici revine, redus la un profil calm în întuneric, cerând doar să fie privit de două ori.

Dincolo de o cameră, capul se citește ca o siluetă încă, așteptând liniștit în propria-i întuneric. De aproape se deschide într-un teren de zgârieturi individuale, fiecare surprinzând lumina dintr-o direcție singulară, înainte de a se reuni, la câțiva pași înapoi, în același animal răbdător cum a fost întotdeauna.

"Două animale, un cap, iar clipa în care ochiul tău decide care."

Despre Art with Scratch

Art with Scratch este un ansamblu de lucrări în care imaginea nu este trasată, ci eliberată. Cu ciocniri în cuoc, înfipt în adâncul unei suprafețe negre, fiecare lucrare apare prin zgârieturi precise de nenumărate ori care prind lumina și aduc forma din întuneric.

Din depărtare, imaginea pare aproape fotografică. Puternică, recognoscibilă și plină de prezență. Totuși, de aproape, lucrarea se dizolvă într-un câmp dens de urme individuale. Fină, fragilă și aproape fără greutate. Ceea ce părea solid se dezvăluie ca o pânză delicată de linii, fiecare fiind un gest deliberat, fiecare esențial pentru ansamblu.

Lumina nu creează imaginea. Ea o accentuează. Suprafața neagră o absoarbe, în timp ce liniile zgâriate o reflectă. Pe măsură ce lumina se schimbă peste suprafață, imaginea respiră. Dintr-un unghi figura este clară și definită. Din altul se înmoaie și se așază înapoi spre întunericul din care a venit, fără a dispărea vreodată. Sub un spot focalizat, contrastul se adâncește iar imaginea capătă o calitate aproape sculpturală, luminoasă.

Ceea ce face ca acest mediu să fie atât de captivant este tensiunea sa liniștită. Actul zgâriării este direct și ireversibil. Fiecare linie este o decizie care nu poate fi anulată. Și totuși rezultatul nu este dur. Este intim, atmosferic și viu prin mișcare. Rigoarea devine ofilire. Distrugerea devine creație. Absenta devine prezență.

În lucrări precum acest portret, figura nu este niciodată complet fixată. Prin interacțiunea dintre linie, lumină și umbră, imaginea se schimbă odată cu perspectiva și atmosfera. La anumite momente, subiectul pare să iasă înainte din negru. Alteori, se retrage în liniște. Este în acea mișcare, între asprime și calm, ce dă viață lucrării.

Ca toate materialele atinse de timp, suprafața poartă în sine o viață tăcută. Fiecare zgârietură prinde un moment, o respirație, un gest. Împreună formează nu doar o imagine, ci o prezență, una ce continuă să se dezvăluie cu fiecare schimbare de lumină.

Despre Artist

Numele meu este Tijs Dragtsma, fondatorul TD Fine Art Studio.

Ca artist, sunt condus de o dorință constantă de a explora noi limbi vizuale. Nu privesc arta ca un stil fix, ci ca un domeniu în evoluție al descoperirii unde materialul, structura, lumina și emoția se unesc.

Munca mea începe adesea cu o întrebare simplă. Cum poate un material să vorbească într-un mod nou. Cum poate duritatea să devină intimitate. Cum poate precizia să creeze emoție. Această căutare stă la inima tuturor creațiilor mele.

În cadrul TD Fine Art Studio, fiecare corp de lucrări este abordat ca propria sa lume, cu logica, atmosfera și identitatea vizuală proprie. Unele lucrări sunt construite prin ritm, repetiție și structură. Altele apar prin absență, umbră, reflexie sau tensiune. Ceea ce le conectează este un angajament comun față de originalitate, claritate și prezență emoțională.

Sunt fascinat de contrast. Între forță și fragilitate. Între control și simțire. Între ce este vizibil și ce rămâne deschis interpretarilor. Scopul meu nu este doar să fac o imagine, ci să creez o lucrare care ține atenția, invită la reflecție și continuă să se dezvăluie în timp.

TD Fine Art Studio este spațiul în care se reunesc aceste explorări. Nu este doar un studio, ci un univers artistic în evoluție, modelat de curiozitate, precizie și ambiția de a crea lucrări care se simt distinctive, intenționate și vii.