Tijs Dragtsma (1992) - A Cannon Exhales Doves

Un tun de teren stă nivelat, gata de tragere, cu fiecare curea și spiță în cursa sa, întreaga mașină prinsă în jumătate de secundă înainte de a trage. La gură gurii tevii, unde adaosul ar trebui să erupe în fum, o alianță de porumbei iese în afară, aripi deja întinse, deja ridicate spre întuneric.

Nicio vopsea, niciun print, nicio cerneală. Tunul își păstrează forma în mare parte ca umbră, roțile sale, ţeava, trăgătoarea adâncindu-se în negru, evidențiate doar de o lumină subțire și nerăbdătoare pe margini și spițe, un câmp de zgârieturi fine lucrate direct în suprafața sticlei acrilice, în loc să fie aplicate pe ea.

Mai straniu este solul pe care stă. Umbra aruncată de tun pe pământ nu este slabă deloc, este cea mai strălucitoare bătaie de sub arma care o aruncă, un câmp de urme individuale care prinde mai multă lumină decât arma care o proiectează, de parcă pământul însuși își amintește ceva ce tunul a lăsat să se piardă.

Deasupra tevii, păsările primesc aproape toată lumina rămasă în imagine. Aripă cu aripă ele se conturează în cele mai clare forme din întreaga compoziție, ieșind dintr-o maşină construită doar pentru a distruge și purtând cu sine ce puțină strălucire există, în sus și departe de ea.

A Cannon Exhales Doves aparține No Man's Land, o serie în cadrul Art with Scratch de Tijs Dragtsma în care imaginile sunt construite prin deteriorare controlată a suprafeței, mai degrabă decât pigment sau imprimare, și în care acea deteriorare devine o modalitate de a întreba pentru ce este un instrument de pedeapsă, odată ce a încetat să asculte.

Imaginea este mereu prezentă, în lumină de zi cât și sub o singură lumină dirijată. Lumina nu o creează; o ascuțește, spițele căpătând o margine finală dură iar porumbeii un luciu suplimentar scurt înainte ca privirea să se repornească în întuneric. Se citește diferit din unghiuri diferite, fără a pierde vreodată imaginea.

Văzut dincolo de o cameră, lucrarea se citește ca un singur gest curat, o armă trasând ceva de lăsat în urmă. Aproape, este doar un câmp de zgârieturi, răbdător și precis, ținând o contradicție pe care niciun câmp de luptă nu a rezolvat-o vreodată.

"Chiar și cea mai tare mașină poate fi făcută să exhale o ceva blând."

Despre Art with Scratch

Art with Scratch este un ansamblu de lucrări în care imaginea nu este desenată, ci eliberată. Carved line by line în suprafața neagră adâncă, fiecare lucrare apare prin nenumărate zgârieturi precise care surprind lumina și aduc forma din întuneric.

Din depărtare, imaginea apare aproape fotografică. Puternică, recognoscibilă și plină de prezență. Însă de aproape, lucrarea se dizolvă într-un câmp dens de urme individuale. Fine, fragilă și aproape inandantă. Ceea ce a părut solid se dezvăluie ca o rețea delicată de linii, fiecare o gest deliberat, fiecare esențial pentru întreg.

Lumină nu creează imaginea. O ascuțește. Suprafața neagră o absoarbe, în timp ce liniile zgriate reflectă. Pe măsură ce lumina se deplasează peste suprafață, imaginea respiră. Dintr-un unghi figura rămâne clară și definită. Din altul se înmoaie și se așază înapoi spre întunericul din care a venit, fără a dispărea vreodată. Sub un spot focalizat, contrastul se adâncește iar imaginea capătă o calitate sculpturală, aproape luminosă.

Ceea ce face ca acest mediu să fie atât de captivant este tensiunea sa liniștită. Actul de zgâriere este direct și ireversibil. Fiecare linie este o decizie care nu poate fi anulat. Cu toate acestea rezultatul nu este dur. Este intim, atmosferic și plin de mișcare. Rigiditatea devine moliciune. Distrugerea devine creație. Absența devine prezență.

În lucrări precum acest portret, figura nu este niciodată pe deplin fixată. Prin interacțiunea dintre linie, lumină și umbră imaginea se deplasează în funcție de perspectivă și atmosferă. În anumite momente, subiectul pare să iasă din întuneric, făcând un pas înainte. În altele, se așază înapoi în liniște. Este în acel răstimp, între asprime și calm, ca lucrarea prinde viață.

Ca toate materialele atinse de timp, suprafața poartă propria sa viață liniștită. Fiecare zgârietură poate un moment, o respirație, un gest. Împreună ele formează nu doar o imagine, ci o prezență, una ce continuă să se dezvăluie cu fiecare schimbare a luminii.

Despre artist

Numele meu este Tijs Dragtsma, fondatorul TD Fine Art Studio.

Ca artist, sunt condus de o dorință constantă de a explora noi limbaje vizuale. Nu văd arta ca un stil fix, ci ca un câmp în continuă evoluție de descoperire unde materialul, structura, lumina și emoția se întâlnesc.

Lucrarea mea începe adesea cu o întrebare simplă. Cum poate un material să vorbească într-un mod nou. Cum poate rigiditatea să devină intimitate. Cum poate precizia să creeze emoție. Căutarea aceea stă în centrul a tot ce creez.

În cadrul TD Fine Art Studio, fiecare ansamblu de lucrări este abordat ca lumea lui, cu propria logică, atmosferă și identitate vizuală. Unele lucrări sunt construite prin ritm, repetiție și structură. Altele apar prin absență, umbră, reflecție sau tensiune. Ce le leagă este un angajament comun față de originalitate, claritate și prezență emoțională.

Sunt fascinat de contrast. Între forță și fragilitate. Între control și simțire. Între ceea ce este vizibil și ceea ce rămâne deschis interpretării. Scopul meu nu este doar să fac o imagine, ci să creez o lucrare care să țină atenția, să invite la reflecție și să continue să se dezvăluie în timp.

TD Fine Art Studio este spațiul în care aceste explorări se adună. Nu este doar un studio, ci un univers artistic în evoluție, modelat de curiozitate, precizie și ambiția de a crea lucrări care să pară distinctive, intenționate și vii."}{