Ninni Pagano (1969) - L' illusione del guardare





Adăugați la favorite și primiți o alertă la începutul licitației.

Specializată în picturi și desene ale maeștrilor clasici din secolul XVII, cu experiență în licitații.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 143397 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
Biografia lui Ninni Pagano
Născut la Catania în 1969, Ninni Pagano urmează inițial studii de tip științific, un background care va influența precizia și structura operelor sale viitoare. Abordarea sa în lumea artei începe prin frecventarea studioul maestro-ului Antonio Sciacca, cu care împărtășește o viziune despre artă ca pod între epoci diferite.
Poetica: "Camera Minunilor"
La baza cercetării lui Pagano stă în mod strâns conceptul Wunderkammer (Camera Minunilor). Operele sale sunt adesea concepute ca spații mentale unde se contopesc:
Clasicismul și Pop: Elemente ale statuaryi grecești și renascentiste sunt reinterpretate cu culori compacte și simbolisme contemporane.
Alchimie și Filosofie: Artiștul anchetează Enigma existenței prin figuri onirice (cum sunt celebrile sale „Femei-SFÂncă” ) și referințe ezoterice.
Materia: Folosește pulberi amestecate pentru a obține o compacitate cromatică care conferă pânzelor o dimensiune aproape sculpturală.
Realizări și Recunoaștere
În ciuda faptului că cariera sa expozițională a decolat pe deplin în jurul anului 2011, a atins rapid realizări de importanță internațională:
Bienala de la Veneția: a expus la cea de-a 56-a ediție (2015) în cadrul expoziției "Grazie Italia" în cadrul Pavilionului Guatemala.
Trienala din Roma: Participare la Expoziția Trienală a Artelor Vizuale în 2014.
Publicații: Opera sa este inclusă în Catalogul de Artă Modernă (CAM) al Mondadori și în Atlantele de Artă Contemporană De Agostini.
Prezență Internațională: Operele sale au fost expuse în locații prestigioase precum Muzeul Altes Dampfbad din Baden-Baden, Germania, și la Art Market din Budapesta.
Pe lângă a fi pictor și sculptor, Pagano este un cunoscător experimentat de artă anticariat. Această pasiune se reflectă în modul în care „recuperează” trecutul, nu pentru a-l copia, ci pentru a-l transforma într-un limbaj grotesc și fascinan care vorbește despre contradicțiile omului modern.
Iluzia de a privi
"Iluzia de a privi" reprezintă o operă încărcată de suprarealism și simbolism, axată pe relația complexă dintre viziunea obiectivă și percepția interioară. Printr-o tehnică de pictură cu o puternică amprentă figurativă, artistul construiește o veritabilă metanarareție vizuală despre semnificația a ceea ce privește a privi.
Analiză critică și narațiune a operei
Simbolul Central (Ochiul-Sferă): În centrul compoziției se înalță o mare sferă purtând irisul unui ochi uman, așezată pe un soclu decorat din bronz (care evocă atât cupa unei coloane clasice, cât și baza unei sfere de cristal din Wunderkammer). Ochiul nu este doar un organ receptiv, ci un conținator rigid și oglinditor: reprezintă percepția rațională care încearcă să înfășoare realitatea într-o structură rigidă și catalogabilă.
Prezența Animală (Iguana/Lugetă): Așezată deasupra sferei, o iguana (sau o lucertolă) cuprinde ochiul cu corpul său și cu coada sa șerpuentoasă. Acest șerpi are — simbol al instinctului primordial, adaptării și viziunii periferice detașate de suprastructurile umane — „pazăște” și în același timp „suprascrie” privirea umană. Cu labele bine asentate pe cornee, animalul sugerează că instinctul și natura necontrolată întotdeauna depășesc revendicarea umană de a înțelege totul prin numai vedere.
Cromatism și contrast: contrastul cromatic accentuează atmosfera suspendată și teatrală:
Fondo teracido-pământiu: creează o dimensiune atemporală, aproape metafizică, lipsită de coordonate spațiale definite.
Albastrul rece al irisului: atrage imediat punctul de fugă vizual, plasând privitorul în centrul unui joc oglinditor (în timp ce privim opera, opera ne privește).
Verdele pielii șarpelui: introduce o notă vie și organică pe o structură aparent cristalizată.
Concept Cheie: > Opera sugerează că ceea ce definim ca „realitate” este o țeavă a vederii: credem că observăm lumea cu detașare rațională (ochiul de cristal), dar suntem constant condiționați și ghidați de instinctele noastre primordiale și de natură (șarpele), făcând ca actul de a privi să fie o iluzie profundă.
Instagram:@ninnipagano
Biografia lui Ninni Pagano
Născut la Catania în 1969, Ninni Pagano urmează inițial studii de tip științific, un background care va influența precizia și structura operelor sale viitoare. Abordarea sa în lumea artei începe prin frecventarea studioul maestro-ului Antonio Sciacca, cu care împărtășește o viziune despre artă ca pod între epoci diferite.
Poetica: "Camera Minunilor"
La baza cercetării lui Pagano stă în mod strâns conceptul Wunderkammer (Camera Minunilor). Operele sale sunt adesea concepute ca spații mentale unde se contopesc:
Clasicismul și Pop: Elemente ale statuaryi grecești și renascentiste sunt reinterpretate cu culori compacte și simbolisme contemporane.
Alchimie și Filosofie: Artiștul anchetează Enigma existenței prin figuri onirice (cum sunt celebrile sale „Femei-SFÂncă” ) și referințe ezoterice.
Materia: Folosește pulberi amestecate pentru a obține o compacitate cromatică care conferă pânzelor o dimensiune aproape sculpturală.
Realizări și Recunoaștere
În ciuda faptului că cariera sa expozițională a decolat pe deplin în jurul anului 2011, a atins rapid realizări de importanță internațională:
Bienala de la Veneția: a expus la cea de-a 56-a ediție (2015) în cadrul expoziției "Grazie Italia" în cadrul Pavilionului Guatemala.
Trienala din Roma: Participare la Expoziția Trienală a Artelor Vizuale în 2014.
Publicații: Opera sa este inclusă în Catalogul de Artă Modernă (CAM) al Mondadori și în Atlantele de Artă Contemporană De Agostini.
Prezență Internațională: Operele sale au fost expuse în locații prestigioase precum Muzeul Altes Dampfbad din Baden-Baden, Germania, și la Art Market din Budapesta.
Pe lângă a fi pictor și sculptor, Pagano este un cunoscător experimentat de artă anticariat. Această pasiune se reflectă în modul în care „recuperează” trecutul, nu pentru a-l copia, ci pentru a-l transforma într-un limbaj grotesc și fascinan care vorbește despre contradicțiile omului modern.
Iluzia de a privi
"Iluzia de a privi" reprezintă o operă încărcată de suprarealism și simbolism, axată pe relația complexă dintre viziunea obiectivă și percepția interioară. Printr-o tehnică de pictură cu o puternică amprentă figurativă, artistul construiește o veritabilă metanarareție vizuală despre semnificația a ceea ce privește a privi.
Analiză critică și narațiune a operei
Simbolul Central (Ochiul-Sferă): În centrul compoziției se înalță o mare sferă purtând irisul unui ochi uman, așezată pe un soclu decorat din bronz (care evocă atât cupa unei coloane clasice, cât și baza unei sfere de cristal din Wunderkammer). Ochiul nu este doar un organ receptiv, ci un conținator rigid și oglinditor: reprezintă percepția rațională care încearcă să înfășoare realitatea într-o structură rigidă și catalogabilă.
Prezența Animală (Iguana/Lugetă): Așezată deasupra sferei, o iguana (sau o lucertolă) cuprinde ochiul cu corpul său și cu coada sa șerpuentoasă. Acest șerpi are — simbol al instinctului primordial, adaptării și viziunii periferice detașate de suprastructurile umane — „pazăște” și în același timp „suprascrie” privirea umană. Cu labele bine asentate pe cornee, animalul sugerează că instinctul și natura necontrolată întotdeauna depășesc revendicarea umană de a înțelege totul prin numai vedere.
Cromatism și contrast: contrastul cromatic accentuează atmosfera suspendată și teatrală:
Fondo teracido-pământiu: creează o dimensiune atemporală, aproape metafizică, lipsită de coordonate spațiale definite.
Albastrul rece al irisului: atrage imediat punctul de fugă vizual, plasând privitorul în centrul unui joc oglinditor (în timp ce privim opera, opera ne privește).
Verdele pielii șarpelui: introduce o notă vie și organică pe o structură aparent cristalizată.
Concept Cheie: > Opera sugerează că ceea ce definim ca „realitate” este o țeavă a vederii: credem că observăm lumea cu detașare rațională (ochiul de cristal), dar suntem constant condiționați și ghidați de instinctele noastre primordiale și de natură (șarpele), făcând ca actul de a privi să fie o iluzie profundă.
Instagram:@ninnipagano
