Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
200 € | ||
|---|---|---|
110 € | ||
100 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 143362 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
3D BERNARD AUBERTIN NEW! (cu vitrină de plexiglas), ediție unică în roșu, realizat din fier și lemn în Italia, dimensiuni 31 × 31 × 11 cm, semnat manual, în stare excelentă, vândut de Galleria în 2026.
Descriere de la vânzător
Opera pornește de la un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vie.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice exacte pe suprafața roșie. Șurubul, element pe care în mod normal îl asociem cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și profunzimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o formă de vibrație vizuală. Dintr-o vizualizare frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construire și dezastru în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este împodobită cu o vitrină din plexiglass.
Vitraia transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în traiectoria Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte (sancti) și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o relectură a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord este deosebit de apreciat de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera pornește de la un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vie.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice exacte pe suprafața roșie. Șurubul, element pe care în mod normal îl asociem cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și profunzimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o formă de vibrație vizuală. Dintr-o vizualizare frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construire și dezastru în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este împodobită cu o vitrină din plexiglass.
Vitraia transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în traiectoria Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte (sancti) și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o relectură a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord este deosebit de apreciat de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
