Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)





100 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 143397 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucra de artă 3D unică a lui Alessandro Padovan intitulată „3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)”, roșie, pe lemn și fier, 31 cm pătrat și 12 cm adâncime, semnată manual, Italia, 2026, în stare excelentă, vândută de Galleria într-o vitrină de plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriilor sale idei poetice. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată prin intermediul unui element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția lui generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu își propune să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la uniune și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Exact în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în firul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând prin limbajul vizual și impactul său cultural lucrările unor nume mari ca Andy Warhol, Jean-Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate într-un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest approach face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și iubitori ai artei contemporane, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriilor sale idei poetice. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată prin intermediul unui element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția lui generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu își propune să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la uniune și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Exact în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în firul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând prin limbajul vizual și impactul său cultural lucrările unor nume mari ca Andy Warhol, Jean-Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate într-un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest approach face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și iubitori ai artei contemporane, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.

