Stefan Pelmus (1949) - TOTEM

În Totem (1969), Ștefan Pelmuș invită privitorul într-o lume în care imaginea devine simbol, iar simbolul devine un pasaj către necunoscut. Executată în ulei pe placaj, lucrarea aparține universului vizual profund personal al artistului, unde semne arhaice, referințe spirituale și motive ancestrale se concentrează într-un limbaj enigmatic și intens poetic.
Pelmuș’s totemic imagery seems to belong to a time beyond chronology—a realm of ancient memories, invisible connections and worlds that remain just beyond the reach of reason. -> Imaginile totemice ale lui Pelmuș par să aparțină unei vremi dincolo de cronologie — un tărâm al amintirilor străvechi, conexiuni invizibile și lumi care rămân exact dincolo de atingerea rațiunii.
His symbols do not simply describe; they suggest, evoke and invite contemplation, like fragments of a forgotten manuscript waiting to be deciphered. -> Simbolurile lui nu descriu pur și simplu; sugerează, evocă și invită la contemplare, ca fragmente dintr-un manuscris uitat, care așteaptă să fie descifrat.
There is something profoundly moving in this encounter. The work speaks quietly of humanity’s enduring search for meaning, belonging and transcendence, opening a space for reflection in which the familiar gives way to mystery. -> Există ceva profund emoționant în această întâlnire. Lucrarea vorbește cu tăcere despre căutarea veșnică a omenirii pentru sens, apartenență și transcendere, deschizând un spațiu de reflecție în care familiarul cedează loc misterului.
More than an image, Totem becomes an inner journey: a glimpse into an ancestral world, at once mysterious and strangely familiar, where the visible and the unseen seem to touch. -> Mai mult decât o imagine, Totem devine o călătorie interioară: o privire într-un tărâm ancestral, totodată misterios și ciudat de familiar, unde vizibilul și nevăzutul par să se atingă.