Bodoni / Ovidio - Amori - 1802

CONTENUTI

Prin tehnicile sofisticate de imprimare Bodoni, fiecare pagină devine o compoziție estetică, dând viață cuvintelor lui Ovidiu într-un mod care depășește simplul text. Această carte nu este doar o colecție de poezii, ci o celebrare a întâlnirii dintre arta limbajului și arta tiparului. A avea această ediție înseamnă a vă adânci într-un trecut gloryos, unde pasiunea, dragostea și arta se contopesc într-o sinfonie a frumuseții fără timp. O piesă de neratat pentru iubitorii poeziei clasice și ale obiectelor de artă prețioase.

Împreună cu mitul, erosul este principala sursă de inspirație a poetului din Sulmona, care în epitaf se descrie drept „cântărețul glumeț al iubirilor tandre”. Prefăcându-se că spune episodi ale unei române inedite sensuale private, Ovidiu îmbracă în povestire autobiografică poveștile ținute de Caton, Tibull, Properțiu. Pentru a conferi coeziune ciclului, este tocmai vocea poetului îndrăgostit care exprimă suferințele fiecărui iubitor, în timp ce figura Corinna, deși descrisă în toată splendoarea ei strălucitoare, apare doar ca o idealizare palidă a multor tinere care au fost cucerite. În ultimul elegiac al latinității, dragostea nu este mai mult decât pasiune arzătoare și exclusivă, dedicare totală unei singure femei iubite, ci capriciu și aventură galantă unde patosul și drama se estompează în ironie, joc intelectual, plăcerea paradoxului.

Giambattista Bodoni (Saluzzo, 1740 – Parma, 1813) a fost un gravor, tipograf și printător italian, cunoscut pentru caracterele tipografice create de el: Bodoni.
Ferdinand, prințul de Parma, l-a numit director al Tipografiei Regale din Parma.
A publicat sute de ediții elegante ale clasice, folosind cel mai amplu catalog alfabetic și de caractere tipografice publicat vreodată până la acel moment.
Fiecare pagină este o operă maestră de eleganță și arhitectură tipografică iar succesiunea magică a caracterelor sporește farmecul acestor cărți, unice în lume. Tipografa era situată în interiorul vechiului palat ducally al Pilotta, unde este astăzi Muzeul Bodonian.

Editiile Bodoni au avut un succes enorm, membri ai aristocrației europene, colecționari, erudiți foloseau cărțile sale, deoarece el însuși amesteca cerneală, folosea hârtie de cea mai bună calitate, desenase pagini elegante și le tipărea și legă în mod artistic.
Printre cele mai cunoscute ediții se remarcă Buccolica lui Virgiliu, precum și Epithalamia exoticis linguis reddita a lui De Rossi (1775), Lucrările lui Orazio (1791) și Poliziano (1795), La Gerusalemme Liberata și Oratio Dominica (1806) și celebrul Iliada. A primit onoare de la Papa, de la diferiți regi europeni, iar orașul Parma a creat o medalie în cinstea sa.

Publio Ovidiu Nasone, cunoscut simplu ca Ovidiu; poet latin (Sulmona 43 î.Hr. – Tomi, lângă Marea Neagră, 17 d.Hr.). Sosit tânăr la Roma, a studiat retorica, dar a trecut repede la poezie. A fost în contact cu cei mai importanți oameni de litere ai vremii sale, precum Messalla, Cornelius Gallus, Properțiu, Orazio, și a frecventat curtea lui Augusto, conducând o viață strălucitoare. A exercitat magistraturi minore, după un itinerariu de instruire în Grecia, Egipt și Asia, și un sejur în Sicilia; la Roma, în câțiva ani, a încheiat trei căsătorii, dintre care doar a treia a fost lungă și fericită. Între timp, încă din primii ani, în cercul lui Messalla, compusese o tragedie, Medea, foarte lăudată în anticitate, și începuse să compună un ciclu de poezii amoroase în distici elegiac, pe care l-a publicat în 14 î.Hr. în cinci cărți și apoi, reconfigurat în trei cărți, câțiva ani mai târziu: Amores. Această colecție de poezii ușoare și galante a fost urmată de Heroides (titlul original, probabil, Epistulae), scrisori fictive ale eroinei celebre din mitologie către iubitii lor, probabil re-editate și tipărite de mai multe ori, și Ars amatoria (v.), publicată în două runde în primii ani ai erei vulgare. Cu aceasta O. a devenit favorit al întreaga societate rafinată din Roma. Ca completare a Ars, ulterior au urmat Remedia amoris (poemet în 40 de distici) și De medicamine faciei (carme în distici despre cosmetice, din care ne-au rămas aproximativ o sută de versuri). În jurul anului 3 d.Hr. O. s-a dedicat compunerii unor opere de o anvergură mai mare: Metamorphoses și Fasti. Prima, alcătuită în versuri elegice, este un poem amplu în cincisprezece cărți, în care sunt povestite fabule etiologice și mituri (care au ca și concluzie metamorfra protagonistul). În Fasti, inspirat după Aitia lui Calìmaco, poetul dorea să ilustreze în distici elegizi, în doisprezece cărți, un an de luni, și să cânte, în ordine, originea și miturile legate de sărbătorile calendarului roman, dar poemul a fost întrerupt la cartea a șasea pentru că O., în 8 d.Hr., a fost lovit de un decret dur al lui Augusto, care îl obliga să părăsească Roma și să fie exilat în Tomi (identificat cu actualul Constanța), în Scitia. Motivele exilului lui O. nu sunt clare; carmen et error, conform cuvintelor lui însuși în a doua carte a Tristia, adică Ars amatoria pe de o parte, și, probabil, faptul că s-a aflat implicat (involuntar, conform diferitelor afirmații ale poetului) în vreun scandal de curte, în cea mai mare parte identificat de modernen cu adulterul Iuliei, nepoata lui Augusto, exilată în același an, și D. Junii Silanus. La Tomi O. a rămas până la moarte, neprimind nici de la Tiberiu revocarea decretului. În drum spre exil a compus poemul Ibis ( în 322 distici), împotriva unui detractor, și primele două cărți ale Tristia (elegii), urmate în 12 d.Hr. de alte trei; în exil a scris Epistulae ex Ponto, a căror trei cărți le-a publicat împreună cu Tristia, elegii sub formă epistolară, dedicate fiecăreia unui prieten la Roma (a patra carte a Epistulae ex Ponto a fost publicată postum), un poem despre pescuit, Halieutica (din care avem 134 de versuri), și un carmen lăudând pe Augusto, Livia și Tiberiu în limba Getică. Din O. au rămas pierdute doar poeme minore și tragedia Medea. Poet necufundat, versificator abil, cu o expresivitate extraordinară, cu imaginație aprinsă și temperament inteligent de narator, de colorist și de psiholog; este o personalitate dominantă în cultura latină, iar influența sa se perpetuează puternic în Evul Mediu, în Umansim, în Renaștere; doar în epoca modernă faima sa a fost oarecum diminuată. În elegiile amoroase ale primului său ciclu curentele romane privesc o societate romană deja profund diferită de cea târziu-republicană, adesea îngrijorată de problemele pe care le regăsim în poezia lui Virgiliu sau Orazio; este o lume strălucitoare, dispusă să accepte o poezie cu înțelegere imediată și evadare plăcută. În Metamorfozele și în unele pasaje din Heroides, talentul său de narator, de pictor al minunilor și de psiholog atent la nuanțele inimii feminine, se dovedește mai incisiv decât în alte părți; și în aceste două opere, în special în marele poem, plin de imagini plastice și fantezii seducătoare, a oferit material infinit de imitare și variație pentru literatura ulterioară, precum și pentru artele figurative. Elegia tristă a perioadei exilului, în care totuși se observe o nuanță notabilă de poezie dureroasă, de evocare vie și dramatică a patriei departe, este pătată de dorința de a face pe împăratul să o iasă de milă și să obțină revocarea interditului. Din O., moștenitor al tradiției elenistice, dar nu ca neoteroii, un meșter exact al versului, depinde, într-o măsură încă mai evidentă decât de Virgiliu, forma poetică latină a secolelor următoare.

CONDITION REPORT - COLLECTOR'S COPY
Legatură în carton editorial. Cartea în condiții perfecte, fără urme sau pete ori semne de uzură. Pp(2); 8nn. 133; 2nn. Pp(2)

FULL TITLES & AUTHORS
Amori Me Venus Artificem Tenero Praefecit Amori
Cò tipi Bodoniani, 1802
Ovidio