[Royal Bindings] - Bayardi - Antichità d’Ercolano - 1752

ROYAL BINDINGS – CINCI VOLUME ÎN ARMĂ ALE LUI CARLO DE BORBONI: TEZAURUL LUI ERCOLANO
O operă monumentală nașcută prin voința monarhiei borbone, dedicată suveranului care a promovat săpările din Ercolano, direct din biblioteca sa.
Cinci volume impunătoare, din secolul al XVIII-lea, în legături napolitane de cea mai înaltă clasă, împodobite în aur cu stema lui Carlo di Borbone, viitor rege al Spaniei.
Peste 2.700 de pagini, unsprezece tablouri gravate și numeroase ilustrații descriu prima mare perioadă a descoperirilor arheologice vezuviene.
Tipărită de Regale Stamperia Palatina din Napoli, înființată pentru a celebra și a răspândi antichitățile scoase la iveală.
O mărturie importantă a culturii antiquare europene și a patronajului regal în secolul Luminilor.

ABSTRACT
Prodromul antichităților din Ercolano de Ottavio Antonio Bayardi reprezintă una dintre primele mari întreprinderi editoriale consacrate descoperirilor arheologice vezuviene. Publicată la Napoli în cinci tomoane între 1752 și 1756, a fost concepută în cadrul programului cultural promovat de Carlo di Borbone, rege al Napolei și Sicilia, care în 1738 a ordonat demararea săpăturilor din Ercolano. Opera cuprinde în total 2.726 de pagini, unsprezece tablouri gravate, majoritatea pliate, și numeroase ilustrații în text. Bayardi dezvoltă o prezentare amplă istorică, mitologică și erudită dedicată în special lui Heracles, tradițiilor din antichitate și originilor orașului. Elementul de cel mai mare prestiuge al exemplarului este reprezentat de cele cinci legături napolitane ale vremii, în catifea galbenă (vitello dorato), având pe plăci armele suveranului dedicatar. Un ansamblu de tărie bibliografică, care reunește istoria arheologiei, cultura antiquaria și măreția curții borbonice.

DE CE SĂ CUMPERI
Elementul principal distinctiv al acestui exemplar îl reprezintă cele cinci legături napolitane vremelnice, în vitelo (piele de vițel) împodobite bogat cu aur și ornamentate cu armele lui Carlo di Borbone, rege al Napoli și Sicilia și viitor Carlo III al Spaniei. Armaturile reale conferă ansamblului un interes istoric deosebit, deoarece conectează material opera cu suveranul care a promovat săpăturile din Ercolano și căruia Bayardi i-a dedicat propria lucrare. Nu este vorba doar de o publicație comemorativă: Prodromo s-a născut în cadrul unui program precis de prestigiu dinastic și cultural, prin care monarchia borbonă dorea să prezinte Europei descoperirile arheologice extraordinare realizate în teritoriile Regatului. În 1746 Carlo di Borbone a însărcinat personal pe Ottavio Antonio Bayardi cu ilustrarea antichităților ercolanice. Publicația a fost realizată de Regale Stamperia Palatina, instituție creată pentru a conferea formă editorială acestei întreprinderi ambițioase. Legăturile cu armele regale reprezintă o categorie de interes special pentru colecționari de cărți de reprezentare, legături heraldice și opere legate de marile curți europene. Deși nu demonstrează singure apartenența la biblioteca personală a suveranului, ele constituie o dovadă materială a relației dintre carte, dedicatar și comităndă borbonică. Completitudinea celor cinci tomoane, cele unsprezece tablouri gravate, amploarea textului și conservarea legăturilor originale fac acest ansamblu deosebit de atrăgător pentru colecționari interesați de arheologie, istoria expedițiilor, antichități clasice și cărți ilustrate din secolul al XVIII-lea.

VALOAREA PIEȚEI
Valoare comercială indicativă: 3.200–3.500 €. Evaluarea ține cont de completitudinea celor cinci volume, importanța istorică a primei mari întreprinderi editoriale dedicate lui Ercolano, prezența celor unsprezece tablouri gravate și, în special, cele mai prestigioase legături napolitane de vreme cu armele lui Carlo di Borbone. Legătura cu suveranul promotor al săpăturilor reprezintă principalul element de valorizare colecționistică. Legăturile heraldice conferă ansamblului un caracter de reprezentativitate ce îl distinge de copiile legate obișnuit.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Cinci volume în format quarto, în total pagini XLVIII, 2678, totalizând 2.726 de pagini conform consistenței bibliografice a operei. Unsprezece tablouri gravate în afara textului, majoritatea pliate, alături de ilustrații, inițiale și fregi xilografice. Sunt prezente „ochiuri” (puncte de examinare). Primul tom conține frontespiciul tipărit în roșu și negru, împodobit cu o vignetta gravată. Legături napolitane de prestigiu, în piele naturală (vitello), cu decoruri aurii și armele lui Carlo di Borbone imprimate pe plăți. Spine compartimentate, bogat decorate în aur. Legăturile prezintă ușoare abraziuni, extremitățile spinarilor ciupite și unele găuri de curcani. Hârtia păstrează bruniaturi și floruri, conforme cu vârsta lucrării. Întreaga colecție păstrează o coerență estetică notabilă și caracterul istoric al legăturilor originale. La cărți vechi, cu o istorie multă secole, pot exista imperfectiuni, nu întotdeauna detaliate în descriere. Această comestare conține vizualizări AI. Consultați fotografiile originale pentru a verifica condițiile efective ale obiectului. Imaginile fac parte integrantă din descriere.

TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Prodromo delle antichità d'Ercolano alla Maestà del Re delle Due Sicilie Carlo infante di Spagna, duca di Parma, Piacenza, &c. &c.
Napoli, Regale Stamperia Palatina, 1752 [tomi III–V publicați în 1756].
Ottavio Antonio Bayardi.

CONTEXT ȘI IMPORTANȚĂ
Răscumpărarea Ercolano a reprezentat unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale Europei secolului al XVIII-lea. Orașul roman, îngropat de erupția Vezuviu din 79 d.Ch., a conservat sub depozitele vulcanice mărturii extraordinare despre viața antică. În 1738, în timpul domniei lui Carlo di Borbone, au fost demarate săpături sistematice care au scos la lumină sculpturi, fresce, mozaicuri, inscripții și obiecte ale civilizației romane. Descoperirile au trezit imediat un puternic interes în curți și cercuri erudite din Europa, contribuind la nașterea unei noi sensibilități pentru arheologie și artă clasică. Carlo di Borbone a înțeles rapid prestigiul politic și cultural ce putea deriva din aceste descoperiri și a promovat un ambițios program de studiu, conservare și publicare a artefactelor. În acest context s-a născut Prodromo delle antichità d'Ercolano. Bayardi, însărcinat de suveran să ilustreze descoperirile, a conceput o operă monumentală menită să ofere un cadru istoric, mitologic și literar amplu al antichităților ercolanice. Textul se concentrează în special pe figura lui Hercule, pe tradițiile mitologice legate de fondarea orașului și pe mărturiile autorilor antici. Deși nu constituie un registru sistematic al reperelor arheologice, Prodromo reprezintă o mărturie esențială a primelor etape ale studiilor ercolane, când interpretarea descoperirilor era încă profund legată de cultura antiquară și filologică. Întreprinderea precede publicarea celebrelor Antichità di Ercolano esposte, demarată în 1757 sub direcția Academiei Ercolane. Opera lui Bayardi documentează astfel un moment de tranziție decisiv, în care tradiția erudită a trecutului a început să înfrunte noile cerințe de documentare arheologică. Legăturile cu armele lui Carlo di Borbone întăresc în plus semnificația istorică a exemplarului, reamintind rolul central al Monarhiei în promovarea și răspândirea descoperirilor.

BIOGRAFIE SCURTĂ A AUTORULUI
Ottavio Antonio Bayardi (Parma, 1694 – Roma, 1764) a fost cleric, om de litere și erudit italian, activ în cercuri culturale ale secolului al XVIII-lea. Formația sa umanistă și vasta cunoaștere a literaturii clasice l-au făcut o figură potrivită pentru proiectele ambițioase antiquare promovate de curtea napolită. În 1746 Carlo di Borbone i-a încredințat misiunea de a Studia și de a ilustra antichitățile scoase la iveală din săpăturile din Ercolano. Bayardi a întreprins o muncă de amploare, menită să adune și să interpreteze mărturiile literare, istorice și mitologice legate de oraș și teritoriul său. Rezultatul a fost monumentala Prodrome delle antichità d'Ercolano, publicată în cinci volume, urmată de un catalog al monumentelor scoase la iveală. Vastitatea tratării și orientarea în principal erudită au suscitat discuții în cercurile intelectuale contemporane, în special pentru că opera aloca mai mult spațiu surselor antice și mitologiei decât descrierii directe a reperelor. Înființarea ulterioară a Academiei Ercolanice a marcat trecerea către un alt model de documentare, bazat pe o publicare mai sistematică a antichităților descoperite. În ciuda acestor limitări, lucrarea lui Bayardi păstrează o importanță istorică considerabilă ca mărturie a primelor ambiții științifice și editoriale legate de revelarea Ercolano.

PROVENIENȚĂ ȘI LEGĂTURI REGALE
Cele cinci legături napolitane coeve cu armele lui Carlo di Borbone reprezintă elementul de cel mai mare prestigiu al exemplarului. Carlo di Borbone (1716–1788), fiu al lui Filip al V-lea al Spaniei și al Elisabetei Farnese, a devenit rege al Napolei și Siciliei în 1734 și apoi rege al Spaniei în 1759 sub numele Carlo III. Domnia sa napolitană a fost caracterizată de un important program de reforme politice, artistice și culturale, ce a inclus ridicarea unor mari reședințe regale, promovarea artelor și sprijinul pentru cercetări arheologice. Săpăturile din Ercolano, demarate la dorința sa din 1738, reprezentau unul dintre cele mai celebre rezultate ale acestei politici. Publicarea Prodromo-ului se înscrie direct în acest context. Opera a fost dedicată suveranului și tipărită de Regale Stamperia Palatina, instituție legată de reprezentarea culturală a monarhiei. Arme reale imprimate în aur pe plăcile celor cinci legături atestă destinația reprezentativă aparte a ediției. copii cu legături heraldice similare sunt documentate în importante colecții bibliografice, confirmând existența unei tipologii de exemplare destinate să celebreze prestigiul comitentierul borbon. Apariția ca un posibil proprietar personal al acestui ansamblu în biblioteca lui Carlo di Borbone nu este documentată, dar relația dintre suveran, operă și prezentare materială rămâne de un interes istoric ieșit din comun. Cele cinci volume reprezintă astfel o mărturie semnificativă a cărții ca instrument de cultură, prestigiu dinastic și reprezentare a puterii în Europa secolului al XVIII-lea.

ISTORIE DE TIPAR ȘI CIRCULAȚIE
Prodromo delle antichità d'Ercolano a fost publicat la Napoli de Regale Stamperia Palatina în cinci tomoane, cu data 1752 pe frontispicii. Primele două volume au apărut în 1752, în timp ce tomoanele III, IV și V au fost finalizate și publicate în 1756. Colecția reprezintă una dintre primele mari întreprinderi ale tipografiei regale, înființată pentru a asigura o răspândire editorială adecvată a descoperirilor arheologice promovate de monarchia borbonă. Realizarea unei opere atât de ample a necesitat un angajament considerabil în tipografie și organizare. Cele cinci volume cuprind în total peste 2.700 de pagini, cu un aparat ilustrativ format din unsprezece tablouri gravate, numeroase figuri în text, fregi și initiale. Elegența compoziției tipografice și prezența exemplarelor legate în armele reale reflectă importanța acordată publicării de curtea napolitană. Opera precede Marele ciclu al Antichità di Ercolano esposte, început în 1757 sub auspicile Academiei Ercolane, care a jucat un rol fundamental în răspândirea internațională a imaginilor și cunoștințelor legate de descoperirile vezuvene. Prodromo ocupă astfel o poziție istoric semnificativă la începutul marii perioade editoriale dedicate lui Ercolano și redescoperirii antichității clasice.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
Ottavio Antonio Bayardi, Prodromo delle antichità d'Ercolano alla Maestà del Re delle Due Sicilie Carlo infante di Spagna, duca di Parma, Piacenza, &c. &c., Napoli, Regale Stamperia Palatina, 1752 [tomi III–V publicați în 1756]. Cinci volumi în quarto, pp. XLVIII, 2678, cu unsprezece tablouri gravate și ilustrații în text. Dizionario Biografico degli Italiani, voce Ottavio Antonio Bayardi. Nova Bibliotheca Pompeiana.