Jan van Andel - De bestemming der vrouw. Eene lezing van J. van Andel. - 1875

Jan van Andel : Destinul femeii. O prelegere de J. van Andel. Kampen, G. Ph. Zalsman, 1875. 8o: 67(1)p. Piele semi-veche cu banda inferioară. Legătura bună. Hârtia aici și acolo întărită în zonele de suscuire cu unele pete vechi de umezeală.

** ANDEL (Jan van), n. 11 octombrie 1839 la 's-Hertogenbosch, decedat la Gorkum 29 iunie 1910. A urmat gimnaziul la Tiel, unde rectorul Dr. Tydeman l-a învățat în limbile clasice, s-a perfecționat mai departe la școala teologică din Kampen, unde s-a legat de Simon Evenhuis și Pieter Ariëns Lanting, a studiat mult teologia germană, își uimea colegii cu talentul său de improvizație și era un mare admirator al predicilor lui Adolphe Monod. În 1861 s-a căsătorit cu Anna Henriette Brummelkamp, care i-a fost luată din viață în 1875. Ulterior s-a recăsătorit cu J. v.d. Wetering. A devenit, la vârsta de 22 de ani, predicator creștin-reformat la Zutphen (1861), apoi profesor itinerant în Olanda de Nord (1873), apoi a slujit în comunitățile Heusden (1877), Leeuwarden (1879-1893) și Gorkum, unde a obținut în 1907 emeritație onorifică. A fost un predicator foarte căutat, în special în anii frinzi. Deși era cunoscător și iubit al mineralogiei și al antropologiei, munca sa în presă s-a concentrat exclusiv pe teologie. Din mâna lui au apărut: Het koningschap des menschen. Eene lezing (Kampen 1873); De bestemming der vrouw (1875); De morgenstond van Jezus' leven (Heusden 1878); Jezus laatst vaarwel (Heusden 1879); Keerpunten in Jezus' geschiedenis. Voordracht (Leeuw. 1880); De kleine Profeten voor de huiselijke godsdienstoefening bewerkt (Leeuw. 1881); Van Adam tot Abraham (Heusden 1882); Jezus' leer (Heusden 1883); De Mozaïsche wet (Heusden 1883) Kort Begrip van den raad Gods, ons in de Schriften geopenbaard. In vragen en antwoorden (Leeuw. 1884); Paulus' Evangelie (Kampen 1885); Herinnering aan onze dooden (Leeuw. 1885); Handleiding bij de beoefening der gewijde geschiedenis, 2 dln. (Leeuw. 1886-88); Kort Begrip der Chrislijke belijdenis. Houd wat gij hebt. Toespraak gehouden te Assen, ter opening van de Synode der Chr. Geref. kerk op 13 Aug. (Winterswijk 1888); Uit de Schriften (Kampen 1892); Vermaning en vertroosting (Leeuw. 1893); Vragen en antwoorden over de Bijb. Geschiedenis (Leiden 1894); Paulus' brief aan de Efeziërs voor de gemeente bewerkt (Leiden 1894); Zaadkorrels (Leeuw. 1896); Kerkelijke samensmelting (Leeuw. 1899); Johannes' Evangelie aan de gemeente toegelicht (Leiden 1900); De gemeenschap der heiligen (Kampen 1902); Het Evangelie naar de beschrijving van Lukas aan de gemeente toegelicht (Leiden 1902); Paulus' tweede brief aan de Corinthiërs, aan de gemeente uitgelegd (Leiden 1903); Paulus' brief aan de Romeinen, met de gemeente gelezen (Kampen 1904); Paulus' beide brieven aan Timotheüs toegelicht (Leiden 1904); De Brief aan de Hebreeën, aan de gemeente toegelicht (Kampen 1906); Pastorale brieven (Kampen 1907); Paulus' brief aan de Colossensen aan de gemeente verklaard (Kampen 1907); Bloemlezing uit ‘De Avondster’ (Kampen 1908). După decesul său au fost încăedit: Vademecum Pastorale (Kampen 1910) și Uit de Heilsfontein (Kampen 1914). Aceste lucrări se caracterizează printr-o formă frumoasă. Mulți fragmente nu ar strica o antologie de proză religioasă. Mulți ani autorul a colaborat la săptămânalul De Bazuin și a fost membru în redacția lunarelor Evangelische Getuigenissen (1862), De Zendeling (1869), De Avondster (1876), De Vrije Kerk (1883). Gândirea chiliastră, cu care nu era străin și înnăscuta sa dispoziție evanghelică, care respiră în scrierile sale, l-au pus de mai multe ori în dificultăți cu calviniștii mai rigizi, dar au fost în cele din urmă tolerate pentru personalitatea sa înaltă. Un contemporan spune despre el: „A fost unul dintre liderii vieții reformate în a doua jumătate a secolului precedent; una dintre acele personalități caracteristice din a doua generație a oamenilor din Despărțire, care mai ales prin formarea proprie au știut să dezvolte bogăția duhului, iar originalitatea sa nu a fost compromisă de o pregătire uniformă pentru toți. Atât în predicare cât și în scrierile sale a știut să împărtășească rodul cercetării sale profunde a Scripturii sub formă literară-artistică.” A fost președinte al sinodului unit din Amsterdam, care la 17 iunie 1892 a unit Biserica Crist. Reformată și Bisericile Reformate într-un singur confesional。）