Jiayi Yu (2000) - A hug without reason I

Vând o minunată imprimare digitală în ediție limitată la doar 15 exemplare numerotate (vezi certificatul de autenticitate dintre imagini). Lucrarea intitulată „Un îmbrățișare fără motiv I” a artistei chineze Jiayi Yu este imprimată pe aluminiu și gata de a fi agățată pe perete, datorită cârligelor metalice pe verso. Lucrarea a fost expusă la târgul LecceArredo și în alte expoziții colective la Lecce.

Această operă de artă este o grilă vibrantă de 18 panouri care înfățișează figuri umanoide abstracte, verzi și galbene, pe fonduri albastre, violete și roșii. Fiecare panou spune o poveste unică, cu tematici precum tehnologia, expresia și introspecția. Personajele sunt angajate în diferite activități, cum ar fi comunicarea prin intermediul dispozitivelor, contemplarea sub o sferă luminoasă și interacțiunea între ele. Tranzițiile cromatice, de la albastruri reci la roșuri calde, subliniază un parcurs emoțional, în timp ce liniile simple accentuează atenția asupra atmosferei și narațiunii mai degrabă decât asupra detaliilor. În mod deosebit sugestivă este o secvență din șirul de jos în care o figură este în același timp observată și pictată de către altcineva, sugerând teme de auto-percepție și creație. Lucrarea, în final, provoacă spectatorii să-și pună întrebări despre intersecția dintre identitate, conexiune și realitate, implicându-i activ datorită paletei sale îndrăznețe de culori și designului minimalist.

Jiayi este o artistă chineză născută în 2000 și rezidentă la Londra. Specializată în digitalizarea experimentală ca mijloc de exprimare. A studiat la London College of Communication (LCC) și la Royal College of Art (RCA), unde practica ei s-a dezvoltat spre utilizarea scanării ca mijloc de a explora suprapunerea senzorială între atingere și vedere în contextul LGBTQ asian. Tratând scanner-ul ca o extensie a pielii, Jiayi surprinde urme intime și tactile care invită spectatorii să experimenteze emoțiile persistent ale atingerea prin distorsiunea vizuală. Operele ei au fost obiectul expozițiilor colective, în special la Tate Modern, care au evidențiat abordarea sa unică a mediilor digitale ca punte între prezența fizică și rezonanța emoțională.