Lee Radziwill - Lee. Foreword by Peter Beard - 2015

Lee de Lee Radziwill. Prefață de Peter Beard. Introducere de Richard David Story. New York, Assouline, 2015. Prima ediție. Fotografii în alb-negru și color. Autobiografie rară și căutată, în imagini. În stare foarte bună - ușoare zbârliri la copertă. Licitație fără preț.!!!!
Caroline Lee Bouvier, cunoscută ca Prințesa Lee Radziwill după al doilea căsătorie, (New York, 3 martie 1933 – New York, 15 februarie 2019), a fost o socialite și designer de interior american.
Fiica mai tânără a Jacquline Lee Bouvier, a fost figura centrală a vieții sociale dintre New York, Londra și Paris de la jumătatea secolului XX.
Biografie
Origini familiale și formare
Fiica agentului de bursă John Vernou Bouvier III și a socialitei Janet Norton Lee, s-a născut la Doctors Hospital din Manhattan cu numele de botez Caroline Lee; încă din copilărie a folosit ca nume uzual forma Lee.[1][2] A urmat Chapin School în New York, Potomac School în Washington, D.C., apoi Miss Porter’s School în Farmington, Connecticut; a continuat studiile universitare la Sarah Lawrence College.[1]
În contextul societății new-yorkeze de după război, a debutat oficial în 1950, atrăgând multă atenție mediatică în paginile dedicate debuturilor sociale și modei.[3]
Căsătorie întâi
În 1953 s-a căsătorit cu editorul Michael Temple Canfield; căsătoria s-a încheiat prin divorț în 1958 și a fost ulterior anulat în instanța canonică în 1962.[4]
A doua căsătorie
La 19 martie 1959 s-a căsătorit la Oxford cu prințul polonez Stanisław Albrecht Radziwiłł din familia Radziwiłł. Ca urmare a unirii, a preluat social titlul de Principesă, deși în Polonia recunoașterea juridică a titlurilor nobiliare a fost abolită prin Constituția din martie 1921.[5] Căsătoria a fost dizolvată în 1974.[6]
Carieră
Încercări în teatru și televiziune
În anii șaptezeci a urmat o scurtă carieră de actriță, participând la o producție a The Philadelphia Story la Chicago (1967) și la o adaptare TV a Laura (1968), experiențe intens comentate în presă și în biografiile contemporane.[7]
Relații publice și design interior
Din sfârșitul anilor șaizeci și-a orientat activitatea către relații publice și design interior. Reședințele londoneze și casa de țară de la Turville Grange, amenajate cu contribuția scenografică a Lorenzo Mongiardino, au fost adesea subiect pentru fotografii și au influențat ulterior activitatea sa de decorator pentru o clientelă internațională de înaltă clasă.[8] În anii șaptezecisi a menținut o intensă frecvență a circuitelor culturale și muzicale americane și europene, așa cum este documentat de memorii și relatări de călătorie.[9][10]
Recunoaștere în modă și mass-media
Figura de referință pentru presa de costum și modă, a fost inclusă în International Best Dressed Hall of Fame a Vanity Fair în 1996.[11] Apartamentele sale din Paris și din Manhattan au fost subiect de materiale în reviste internaționale de design interior.[12]
Relații cu Grey Gardens
În 1972 a comandat documentarilor Albert și David Maysles un proiect cinematografic despre familia Bouvier. Filmările efectuate la reședința Edith Ewing Bouvier Beale și a fiicei sale Edith Bouvier Beale în East Hampton au dus, după suspendarea proiectului inițial, la realizarea autonomă a documentarului Grey Gardens (1975), astăzi considerat un clasic al genului. Material de arhivă filmat în 1972 a fost ulterior inclus în filmul That Summer (2017).[13][14][15]
Al treilea căsătorie
La 23 septembrie 1988 s-a căsătorit cu regizorul și coregraful american Herbert Ross; căsătoria s-a încheiat prin divorț în 2001.[16]
Ultimii ani și moartea
În anii 2000 s-a dedicat proiectelor editoriale autobiografice și colaborărilor în domeniul modei și al decorului interior. A murit la 15 februarie 2019 în locuința sa din Upper East Side, Manhattan, la vârsta de 85 de ani.[17][18]