Alessandro Padovan (1983) - BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass)






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
30 € | ||
|---|---|---|
25 € | ||
20 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 144396 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucrarea unicat roșie de Screw Art a lui Alessandro Padovan, realizată în 2026 și intitulată „BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass)”, este alcătuită din șuruburi pe lemn și fier și este prezentată într-o vitrină din plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a plasat culoarea roșie, repetiția și materia în elemente centrale ale propriilor saleataka poezie. În operele sale, serialitatea unor elemente simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat de obicei asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o specie de vibrație vizuală. Dintr-o viziune frontală, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Astfel, șurubul devine simbol de construcție și deștructură în același timp: ceea ce în mod obișnuit servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materică.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitră de plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera în relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în filonul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând prin limbajul vizual și impactul cultural la lucrările unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt reproduce sau colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordaj face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând în același timp o identitate artistică autonomă puternică.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a plasat culoarea roșie, repetiția și materia în elemente centrale ale propriilor saleataka poezie. În operele sale, serialitatea unor elemente simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat de obicei asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o specie de vibrație vizuală. Dintr-o viziune frontală, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Astfel, șurubul devine simbol de construcție și deștructură în același timp: ceea ce în mod obișnuit servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materică.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitră de plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera în relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în filonul Pop Art, Screw Art, al artei conceptuale și al artei urbane, chemând prin limbajul vizual și impactul cultural la lucrările unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt reproduce sau colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordaj face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând în același timp o identitate artistică autonomă puternică.
