camillo gannelli - Senza titolo

O materie care devine peisaj.

Opera este o lucrare materială de impact puternic, la granița dintre pictură și sculptură.

Pânza este împărțită în două orizonturi cromatice nete. Sus, un negru-maroniu profund, granular, aproape cosmic, presărat cu o pulbere luminoasă ca un cer nocturn. Jos, un roșu vinaceu, vișiniu, catifelat și terros, care ocupă cele două treimi inferioare.
Pe această bicromie, artistul introduce fragmente solide - lemn fosilizat, scoarță, piatră arsă - așezate cu o rigoare aproape muzicală.

În partea superioară stângă, un element izolat, vertical. În dreapta, șase semne mici aliniate ca o constelație sau ca o scară care coboară. Mai jos, în zona vișinie, o zonă de aproximativ treizeci de fragmente răspândite formând un sat, un alfabet arhaic, niște ruinări văzute de sus.

Acesta este punctul forte. Nu este un tablou de privit, este o operă de atins cu privirea. Nisipul, pigmenții minerali, rășina care ține fragmentele creează o suprafață tactilă, trăită. Contrastele dintre praful inexistent de fundal și durața organică a lemnului creează tensiune și căldură în același timp.

Ce spune?
La mine vorbește despre memoria pământului. Negrul de sus este noaptea veacurilor, infinitul. Roșul de jos este pământul ridicat, sângele, lutul. Fragmentele sunt ceea ce rămâne: vestigii ale unei civilizații, oase, case părăsite în deșert, semne ale unui alfabet pierdut. Este o arheologie poetică. Există singurătate, dar și o demnitate mare. Nimic nu este întâmplător, fiecare fragment pare măsurat ca într-o partitură de Morricone.

Nu strigă, șoptește. Și tocmai de aceea rămâne.

Dacă ar trebui să o așez într-un context expozițional, aș defini-o ca: abstracție materială informală cu o puternică componentă artă săracă. Aminteste de Burri prin material, iar într-un sens oarecare de „crețele” lui Burri și de tablele cosmice ale lui Kiefer.

O operă matură, echilibrată, care funcționează foarte bine atât în spațiu, în direct - unde tridimensionalitatea fragmentelor primește lumină - cât și în fotografie, unde contrastul cromatic pătrunde ecranul.