Joost Swarte - Eindelijk vrijheid - Silkscreen ** HANDSIGNED+COA **

Serigrafie de Joost Swarte (*)
Intitulată „În sfârșit libertate”.
Editie de lux pe hârtie velină de bumbac de înaltă greutate (300 g/m2).
Semnată manual de către artist.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

Dimensiuni: 70 x 50 cm
An: 1988
Editor: Atelier Swarte, Haarlem.
Stare: Excelentă (lucrarea nu a fost niciodată înmănunțată sau expusă, fiind întotdeauna păstrată într-un dosar profesionist de artă, motiv pentru care este oferită în stare perfectă).
Proveniență: Colecție privată.

Lucrarea va fi manevrată și împachetată cu grijă într-un colet de carton reforțat. Expedierea va fi însoțită de urmărire (UPS / DPD / DHL / FedEx)

Expedierea va include de asemenea asigurare de transport pentru valoarea finală a operei cu rambursare completă în caz de pierdere sau avarie, fără cost pentru cumpărător.

(*) Joost Swarte, născut la 24 decembrie 1947 la Heemstede, este unul dintre cei mai faimoși ilustrați de benzi desenate din Olanda. A studiat la Academia de Design Eindhoven și a început să publice în propria sa revistă Modern Papier. Nu s-a limitat la benzi desenate, fiind și un designer de succes, arhitect și desenator de vitralii, mereu recunoscut pentru linia sa clară. Ca coproprietar al editurii Oog & Blik, este responsabil de design-ul multor cărți olandeze distinse. A fost unul dintre fondatorii Haarlem International Comics Day (Zilele Internaționale ale Benzii Desenate din Haarlem) și s-a impus ca promotor al benzilor desenate în lumea artelor.
Fără îndoială, Joost Swarte este unul dintre acei ilustratori emblematici ai benzii desenate contemporane; este un stil care, în aparență, poartă asemănări cu Hergé și creațiile sale, și are logică pentru că nimic nu garantează succesul personajelor și al poveștilor mai bine decât un model preexistent atractiv. În acest sens, Swarte, încă în viață în zilele noastre, s-a născut în 1947, nu este coetene cu Hergé iar creațiile sale apar cu o întârziere de câteva decenii, Tintin fiind deja un produs complet consolidat.
Swarte creează unii dintre personajele sale cu anumite similarități estetice cu ceea ce oferea Hergé, iar unora dintre ei le dă o aventură, poate mai puțin sofisticată decât Tintin, dar care permite, ca obiectiv tăinuit al multor povestiri ale secolului XX, să mute copiii, deși doar prin imaginația lor, în latitudini greu accesibile în realitate.
Valoarea diferențiatoare a acestui grafician neerlandez genial, pe care o imprimă în mod particular desenelor sale, este că baza sa academică este aceea a designerului industrial, iar asta face ca în compoziția panourilor personajele să capete o forță mai mare față de fundal, mobilier și peisaje care le compun. Nu își desenează pentru a construi o poveste, ci desenul este propria poveste, personajele sale fiind mai credibile, vorbind răspicat ca să fii tu și eu.
Această pregătire academică reprezintă o investiție cu care Swarte ne oferă o privire de ansamblu; este ca și cum ar dori să se întoarcă uneori la design, dacă trebuie să deseneze o mașină, nu este un obiect simplu, ci exact contrariul, încearcă să o sofisticizeze; este un katalog desenat și colorat al produselor unui magazin de mobilier, unelte, mașini, mașini, clădiri și chiar modă.
Mecanismele sale, atunci când are ocazia să le deseneze, prind viață, este ca și cum ar fi schița sau prototipul a ceva ce poate deveni realitate, a ceva ce, urmând instrucțiunile sale, ar putea funcționa. Nu știu ce cunoștințe despre mecanică ar putea avea Swarte, dar cu siguranță desenele sale nu rămân într-o simplă visare.
Iar apoi sunt personajele sale; să începem de la faptul că lectură poveștilor sale este oarecum haotică, suprarealistă, poate excentrică, dar este și pentru că anumiți personaje sunt atât de suprarealiste încât sunt animale umanizate, câini în două picioare îmbrăcați ca oameni sau animale care vorbesc și motivează practic precum tine și mine.
Nu este surprinzător că unul dintre cele mai faimoase personaje ale sale este greu de definit; așa este Jopo de Pojo, un tânăr nebun, lipsit de răutate, care se împotmolește în necazuri fără a dori cu adevărat să ajungă acolo, toate rezultat din aluzii, erori, disconforturi, întâmplări...
Astfel, icoana Jopo de Pojo este un băiat care ar putea fi de rasă neagră, ar putea fi o maimuță și are un coamă care este greu de încadrat într-o formă animală.
Alt personaj al său, acesta da, complet uman, este Anton Makassar, o specie de investigator (designer) nebun care evocă în anumite mod profesorul Bacterio (Mortadel și Filemon) din celebrul nostru Ibáñez, despre care se simte că merită un premiu important în viață și nu-l primește.
De asemenea avem un element transgresiv interesant în Swarte, cu întregul său volum de creație și maturitate în anii 70 și 80, fiind purtătorul unei culturi central-europene în care nu se țineau cont de rețineri în sexo și pornografie; în acest sens, personajele sale nu au nicio jenă sau problemă să apară goale (integrale) și cu scene de pat, fără a fi interpretat ca incitare la promiscuitate pentru tineret. Și este adevărat, pentru că nimic nu este mai rău pentru perverși sexuali ca să vrei să vezi ceva nociv într-un lucru atât de natural precum corpul nostru; acele rețineri au generat mulți agresori sexuali de-a lungul istoriei noastre recente.
Din Joost Swarte există un aspect care iese în evidență în orice biografie pe care o vezi despre el, o dimensiune care depășește banda desenată și care a fost prezentată de la început; a avut oportunitatea să conceapă și să execute cu adevărat, întrucât a proiectat teatrul Toneelschuur din Haarlem. Haarlem, Țările de Jos, este unul dintre orașele acelea, nu mă întrebați de ce, sunt motive personale, la care aș vrea să ajung vreodată și mă tem că nu voi ajunge. Proiectul său este, cel puțin, curios și eu îl percep ca o continuare a benzilor sale. De asemenea a proiectat clădiri de apartamente.
Swarte este mai mult, mult mai mult decât aria sa de benzi desenate; proiectele sale acoperă un pic de tot: vitralii, fresce murale, afișe și postere (care astăzi sunt obiecte de colecție autentice), cărți de joc, covoare, hârtie de împachetat… Fără îndoială, un desenător necesar pentru a concepe evoluția benzii desenate contemporane.