Scaun (2) - Foioase

Cuplu de scaune pentru șemineu de la sfârșitul secolului al XIX-lea, un exemplu tipic de artă săracă sau mobilier țărănesc rustic. Această tipologie de șezuturi se distinge istoric prin caracteristici precise:

* Structură coborâtă: Caracteristica fundamentală a scaunelor pentru șemineu este înălțimea redusă a picioarelor. Au fost proiectate în mod special pentru a sta mai aproape de nivelul focarului (unde căldura se concentra) și pentru a facilita activități precum gătitul sau reaprinderea focului.

* Tăieturi/ciopliri în spate: Spătarul prezintă o lucrare cioplită deschisă atât în partea superioară a spătarului, cât și în lamele centrale, o fasonare decorativă sobru, dar elegantă, specifică meșteșugului din nordul sau centrul Italiei de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

* Șezut împletit: Împletitura tipică în spițe (de obicei din paie de râu sau iarbă de stuf) este elementul ce definește aceste șezuturi populare, proiectate să reziste în timp și să poată fi reparate ușor.