Camillo Gannelli - "Orizzonte sospeso."

"Orizzonte Sospeso" - O meditație materială

Nu este un peisaj. Totuși, este.

Opera pe care o vedem atârnată este un abstract material de un echilibru mare, care joacă totul pe stratificarea orizontală și pe memoria materiei.

Pânza este împărțită în trei respirații:

1. Cerul: sus, o nuanță de gri-argintiu tulburată, aproape lunară. O suprafață groasă, lucrată cu paletul, fisurată de trecerea timpului. Pare ciment, sare, ceață prinsă.

2. Interregnul: în centru, linia de fractură. O bandă albă, luminoasă dar butucănoasă, întreruptă de fleuri de ocher și aur ars. Sunt ca niște fire de iarbă uscată, un dârs de papură îndepărtat, sau luminile unei coaste care tremură. Aici obrazul tabloului respiră, este bătăia lui.

3. Apa: jos, un albastru pulbereos, desaturat, adânc. Un albastru ca o lagună de iarnă, ca tencuiala veche. Linișit, dar nu neted: textura este vie, vibrând sub lumină.

Este o operă tăcută. Nu strigă, nu caută să uimească. Te obligă să încetinești.

Puterea ei constă tocmai în imperfecțiunea voită, în wabi-sabi. Este o vopsea care vrea să fie atinsă, nu doar privită. Și fotografiată astfel, cu lumina naturală care taie peretele și umbra frunzelor, își dezvăluie adevărata vocație: nu este un tablou de galerie aseptic, este un tablou de trăit. Îmbracă, fără să decoreze.

Sună a Mark Rothko întâlnit într-un șantier pe marea de Nord.

Are nevoie de spațiu și de lumină adevărată pentru a exista. Pe un perete întunecat sau aglomerat ar muri. Pe un alb cald, cum e în fotografie, devine un orizont.

Pentru cei care iubesc minimalismul călduros,Japandi, interioarele care spun liniște. O operă care nu obosește niciodată, pentru că se schimbă cu lumina zilei.

Opera este pe placaj 74x46x5 cm cu marginile vopsite în negru