Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 144879 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucrarea unicat roșie de Screw Art a lui Alessandro Padovan, realizată în 2026 și intitulată „3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)”, este alcătuită din șuruburi montate pe lemn și este prezentată într-o vitrină din plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera iese dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiția și din materie elemente centrale ale poeziei sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal cu asamblarea, construcția și mecanica, este transformat aici într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață plină de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o specie de vibrație vizuală. Privită frontal, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită din lateral, însă, apare adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în linia Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, reamintind prin limbaj vizual și impact cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, căutarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sac—? (aici în original este
Opera iese dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiția și din materie elemente centrale ale poeziei sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal cu asamblarea, construcția și mecanica, este transformat aici într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață plină de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o specie de vibrație vizuală. Privită frontal, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită din lateral, însă, apare adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în linia Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, reamintind prin limbaj vizual și impact cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, căutarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sac—? (aici în original este

