Fred Arends (1949) - Winterkoud

Odinioară se numea Fred Arends (1949), dar în prezent preferă să se prezinte drept „Frederick Arends”. Înțeleg de ce. Operele sale de artă cu aspect clasic, pictate în principal în stilul Școlii Olandeze din secolul al XIX-lea, se vând cu mare succes în Statele Unite. Fiind atent la piață, se numește, așadar, „Frederick”. În țările anglo-saxone, numele sună puțin mai elegant decât „Fred” și, drept să spunem, prenumele se potrivește mai bine și cu imaginea sa de pictor tradițional.

Din cauza climei calde? Sau vrea să locuiască aproape de cea mai mare piață de desfacere a sa? Oricum ar fi, Fred (alias Frederick) locuiește de mulți ani pe insula tropicală Curaçao, unde își expune lucrările într-o galerie de artă, „Art Gallery Absolute”. E convenabil, fiindcă insula este vizitată anual de peste 200.000 de turiști americani. Cei mai mulți pornesc de la cheiul unde acostează navele de croazieră și se îndreaptă spre centrul vechiului oraș. În mijlocul zonei incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO, zăresc pe fațada unei clădiri istorice o plăcuță maro, tipică, a instituției Monumentenzorg. Cu litere de aramă, plăcuța — pe care americanii o asociază cu un „Important Historical Site” — poartă inscripția: „Fred Arends – the Traditional Dutch Master”. Scurtul text explicativ de dedesubt este o mostră de strategie de marketing: „Arends was inspired by 17th century Dutch masters and their techniques.” Pentru pasagerii americani de pe vase, o trimitere directă la secolul lui Rembrandt și Vermeer, dar și la epoca „părinților fondatori olandezi” ai New Yorkului.