Matteo Ciffo (1987) - Frammenti - Nefertiti

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987) .
- Titlu Fragmente-Nefertiti
- Anul 2026 . Ediția nr. 6/8
- Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material : Turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Stare excelentă



Colecția FRAGMENTE

Confruntarea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acele forme, asociate istoric cu ideea de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă, sunt preluate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluindu-și natura instabilă. Volumul se deschide, se desparte în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune înlătură ideea perfecțiunii ca stare absolută. Ceea ce pare etern își dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este un simbol al nemuririi, ci o prezență străbătută de timp, expusă schimbării și transpusă într-o nouă dimensiune.






MATTEO CIFFO


Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, transformarea ei și memoria pe care o păstrează. Lucrările mele iau naștere dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe, precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, argile armene, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente de expresie, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.

Printr-un proces pe care îl consider mai degrabă ritualic decât sculptural: o renaștere a pietrei, ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viața celor care au fost sfărâmate, abandonate sau uitate. Fragmentele și resturile, provenite adesea din lucrările altor sculptori, devin materia primordială a lucrărilor mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în ele o istorie. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare lucrare se conturează dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce era și devine altceva.

Parcursul capătă forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materiale care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație ia naștere dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibilă o stare de continuă schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil își dezvăluie natura instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face din materie o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautoare, păstrând la suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă modul în care funcționează memoria: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile se conturează ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.