Camillo Gannelli - Sinfonia materica

Lucrarea se remarcă printr-un echilibru perfect între memorie și materie.

Împărțită orizontal în două universuri cromatice și conceptuale, pânza evocă o tranziție. În partea superioară, dominată de alburi ivorii, ocru ars și rugină, se conturează o partitură muzicală abia lizibilă, ca o amintire estompată de timp. Crăpăturile intenționate, straturile translucide și semnele în formă de cruce evocă ziduri vechi, pagini îngălbenite, un trecut care se destramă, dar nu dispare.

Întrerupând această tăcere suspendată, o bandă de aur cu relief - aproape o linie de orizont în fuziune - marchează o cezură alchimică. De acolo se revarsă albastrul.

Partea inferioară este materie vie pură: o mare de reliefuri, picături, granule, lapili de albastru cobalt și ultramarin care înaintează spre privitor. Nu mai este pictură de privit, ci de atins. Este sunetul care devine ocean, nota care devine val.

Valoarea lucrării stă tocmai în această trecere: de la muzica scrisă, intelectuală și fragilă din partea superioară, la muzica întrupată, fizică și cosmică din partea inferioară. O lucrare de informalism liric, de mare rafinament, în care craquelure-ul și acrilicul cu relief nu sunt o simplă tehnică, ci un limbaj.

O lucrare care nu decorează, ci locuiește.

Lucrarea este realizată pe pânză, 30x40x3 cm