Simona Ertan (1923-2016) - Composition 52

08
zile
14
ore
50
minute
00
secunde
Ofertă actuală
€ 10
Preț de rezervă nu a fost atins
Caroline Bokobza
Expert
Selectat de Caroline Bokobza

Absolventă ca licitator francez, a lucrat în departamentul de evaluare al Sotheby’s Paris.

Estimat  € 2,200 - € 2,700
RO
10 €

Protecția cumpărătorului Catawiki

Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii

Trustpilot 4.4 | 145967 recenzii

Evaluat excelent pe Trustpilot.

Composition 52 este o pictură în ulei semnată de mână de Simona Ertan, datată 1952, din perioada 1950–1960 și de origine română.

Rezumat asistat de inteligență artificială

Descriere de la vânzător

Proveniențe:
Colecție particulară, Paris
Vânzare din atelier

Simona Ertan despre sine:
„M-am născut la București, pe vremea Regatului, unde am trăit într-o atmosferă muzicală — nepoată de compozitor, muzica este prima mea limbă. La vârsta de nouă ani am desenat portretul bunicului meu, iar la treisprezece ani am renunțat la pian pentru ceea ce avea să devină arta plastică.

Atelier privat la București, precum și la Buenos Aires; am creat, de asemenea, forme ceramice, decoruri etc. Mă consider independentă, uneori arhitecturală și structurată arhitectonic în munca mea! Mă interesează tot ce este actual. Tot ceea ce se face astăzi poate fi numit contemporan, adesea având rădăcini care merg foarte, foarte departe în trecut. Michel Seuphor spunea: «Nimic nu este nou, lucrurile se fac altfel.»


Simona Ertan este o pictoriță,
graficiană și ceramistă franceză de origine română, născută la 27 noiembrie 1923 la București și decedată la 19 martie 2016 la Cachan.

A locuit la Buenos Aires (Argentina) începând din 1940, apoi în Franța, din 1961, mai întâi pe strada Charles Laffitte din Neuilly-sur-Seine, apoi la nr. 64, rue Émeriau, în arondismentul 15 din Paris.

Simona Ertan, care se naște și crește într-un univers meloman — ea însăși va cânta la pian până la vârsta de 13 ani —, studiază arta gravurii la București. Între 1936 și 1940 este eleva Risei Propst-Kraid (1894-1983) — pictoriță cu o manieră clasică, care va emigra ulterior în Israel —, înainte de a se refugia împreună cu familia la Buenos Aires, încă din primele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial, și de a urma acolo, între 1941 și 1943, cursurile lui Eugenio Menghi, inițiindu-se în același timp în arta ceramicii. Lucrările din această perioadă, asemenea formării sale, sunt realizate într-o manieră clasică, fie că este vorba de acuarele sau de picturi în ulei pe panouri ori, mai rar, pe pânze (portrete, autoportrete, nuduri, naturi moarte, scene de interior, peisaje); ele exprimă totodată un spirit profund meloman: un tablou intitulat Neterminată trimite, de fapt, la simfonia omonimă nr. 8 de Franz Schubert, altul, Carnaval, exprimă vigoarea emoțională a baletului lui Robert Schumann, iar altele sunt omagii aduse lui Ludwig van Beethoven sau pianistului Arthur Rubinstein.

Deși, cu prilejul unei șederi în Statele Unite în 1950, are ocazia să trăiască „unul dintre cele mai mari șocuri din viața sa”, văzând Guernica lui Pablo Picasso, Simona Ertan lucrează încă într-o manieră clasică — influențată totuși de fovism și expresionism — în 1951 și parțial în 1952 (Arlechin, Buchet de flori), până la călătoria sa în Europa din acel an — în special la Paris —, unde frecventează avangarda abstractă și, la întoarcerea la Buenos Aires, se alătură grupului abstract argentinian Arte Nuevo (Carmelo Arden-Quin, Martha Boto, Eduardo Jonquieres, Juan Melé, Luis Tomasello și Gregorio Vardanega, reuniți în jurul poetului și criticului de artă Aldo Pellegrini (es)). „Atunci am optat pentru mișcarea constructivistă”, povestește ea5: într-adevăr, în 1953, pictura Simonei Ertan, pe care o va teoretiza de altfel publicând articole în Ver y estimar, revista de artă a lui Jorge Romero Brest (es), se îndreaptă hotărât spre compoziții geometrice.

Dacă în 1955 revine la practica ceramicii, acesta este și anul în care, printr-un articol publicat în Ver y estimar (intitulat Pintura contemporánea de la India), își afirmă interesul, care se va dovedi persistent, pentru pictura indiană, sursă de inspirație pentru o parte din opera sa ulterioară, „adăugând registrului său o notă exotică, foarte ornamentală și colorată, cu accente matissiene”. Dar, deocamdată, o pictură montată într-o casetă din PMMA, cu cuie și sfori, intitulată Vioara mea pierdută, 1960, dedicată violonistului Robert Soetens, pe care îl întâlnește la recitalurile sale din Buenos Aires, exprimă geometria pură.

După șederi în Portugalia (Lisabona, guașe din 1959), Spania (Barcelona, guașe din 1959), Italia (Ravenna, guașe și cerneluri din 1959) și Anglia (guașe din 1959-1961), Simone Ertan ajunge la Paris în aprilie 1961. Una dintre primele sale pânze pariziene, În amintirea lui Filip Lazar, 19614, omagiu adus marelui compozitor și pianist român, evocă o sensibilitate muzicală care se înscrie de acum și ea în avangardă, fiind totodată mărturie a apariției colajului în lucrările pe care le expune la galeria Denise René (1961), la Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris (1962), la Muzeul de Artă Modernă din Céret (1962), la Salon des réalités nouvelles (1963), apoi în expoziția Cincizeci de ani de colaje, de la Picasso până în zilele noastre (Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Saint-Étienne Métropole, 1964).

În 1967, Simona Ertan se orientează „spre o figurație alegorică, introducând în lucrările sale elemente narative”, pe care persistența unei bogate geometrii arhitecturale (Palazzo ducale, Madonna del Sasso sau Saint-Paul de Vence în 1967, Villa d'Este în 1969, Avignon și Abbaye de Beauport în 1971, Ombrele la Sirmione, San Marco și Mormintele saadiene în 1974) o situează mai degrabă în continuarea perioadei sale abstracte Arte Nuevo decât într-o adevărată ruptură. Evocările locurilor vizitate — Simona Ertan călătorește mult — se îmbină cu fervoarea muzicală (Castel în Germania, din 1979, este un nou omagiu adus lui Beethoven) și religioasă (Capelă în Grecia, din 1979, Mănăstire în România și Pe urmele Sfintei Tereza de Ávila, din 1982), ba chiar cu un misticism care, pornind de la scrierile Simonei din Argentina, își va căuta adevărul în India (Taj Mahal) și dincolo de ea (Templu asiatic, 1995).

Revendicându-se deopotrivă din contemporaneitate și din rădăcini foarte vechi, Simona Ertan, ale cărei pasiuni, emoții și spiritualitate, alături de percepția lumii sensibile, i-au călăuzit viața și opera, a pictat timp de peste 70 de ani, lăsându-și să se exprime sensibilitatea cea mai tainică. Să o lăsăm pe a noastră să se exprime privind lucrările sale — aceasta este simpla dorință pe care o formulează în încheierea cărții sale.

Expoziții personale:

Galería Müller, Buenos Aires, 1950.
Sala Quinta Van Riel, Buenos Aires, 1959, 1960 (tempera).
Kunstverein, Essen, 1964.
Aerolineas Argentinas, Paris, 1969.
Maison de l'Argentine, 83, avenue Henri-Martin, Paris, martie 1970.
Fundația Royaumont, Abația Royaumont, 1971.
Internationale Stiftung Mozarteum, Salzburg, 1972.
Fundația Vasarely, Aix-en-Provence, 1988.
Galeria Centrului Cultural Arturo Lopez, Neuilly-sur-Seine, 1988.
Galeria Étienne de Causans, Paris, 1993.
Brenner's Park, Baden-Baden, 1996.
Galeria La Papessa, Viena (Austria), 2000.
Barcelona, 2003
Institutul Francez din Viena, 2004.
Muzeul Național Georges-Enesco, București, octombrie 2004.
Biserica Saint-Germain-l'Auxerrois, Paris, 2006.

Expoziții colective:

Grupul Arte Nuevo, Galeria Van Riel, Buenos Aires, noiembrie 1955.
Al 4-lea Salon Arte Nuevo, Galeria Van Riel, Buenos Aires, 1958.
Pictori și sculptori argentinieni în Franța, Maison de l'Amérique, Paris, 1959.
Salon de Mai, Barcelona, 1960.
Al 6-lea Salon Arte Nuevo, Museo de Artes Plásticas Eduardo Sívori (es), Buenos Aires, 1960.
Galeria Denise René, Paris, 1961, 1963.
Arta latino-americană la Paris: Gesner Armand, Martha Boto, Jorge Camacho, Marta Colvin, Ivan Contreras-Brunet, Pedro Coronel, Carlos Cruz-Díez, Simona Ertan, Joaquin Ferrer, Alberto Guzmán, Eduardo Jonquieres, Frans Krajcberg, Rodolfo Krasno, Wifredo Lam, Julio Le Parc, Francesco Marino di Teana, Roberto Matta, Alejandro Otero, Gina Pellón, Alicia Penalba, Marie-Thérèse Pinto, Arthur-Luiz Piza, Juan Luis Rodriguez Sibaja, Flavio-Shiro Tanaka, Francisco Sobrino, Luis Tomasello, Jesus Rafael Soto, Hervé Télémaque, Gregorio Vardanega, Oswaldo Vigas, Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris, august-octombrie 1962.
Muzeul din Leverkusen, 1962.
Muzeul de Artă Modernă din Céret, 1962.
Gruppe 62, München, 1963.
Salon des réalités nouvelles, Paris, din 19639 până în 1967.
Cincizeci de ani de colaje, de la Picasso până în zilele noastre: Carmelo Arden-Quin, Jean Arp, Georges Braque, Marcelle Cahn, Salvador Dalí, Jean Dubuffet, Max Ernst, Simona Ertan, Raoul Hausmann, Marcel Janco, Fernand Léger, Man Ray, Joan Miró, Philippe Morisson, Aurélie Nemours, Emilio Pettoruti, Pablo Picasso, Diego Rivera, Kurt Schwitters, Michel Seuphor, Nicolas de Staël, Victor Vasarely, Maria Elena Vieira da Silva, Muzeul de Artă și Industrie din Saint-Étienne, iunie-septembrie 196410.
Pavillon Marsan, Paris, 1964.
Salonul de Artă Sacră, Paris, 1964, 1965, 1966, 1982.
Salon des Surindépendants, Paris, 1965, 1966.
Maeștrii contemporani ai vitraliului, Palais de Chaillot, Paris, apoi Montréal, 1969.
Salon d'automne, Paris, începând din 197011.
Salonul femeilor pictori, Paris, 1973.
Al 90-lea Salon al Uniunii Femeilor Pictori și Sculptori, UNESCO, Paris, februarie-martie 1975 (afiș realizat de Simona Ertan).
Palais des Papes din Avignon, 1978
Catedrala din Coventry, Londra, 1978.
Salon Comparaisons, Paris, 1982.
Sfânta Tereza de Ávila în arta contemporană: Ode Bertrand, Simona Ertan, Henri Guérin, Jean-Marie Martin, Muzeul Luxembourg, Paris, iulie 1983.
Salon Grands et jeunes d'aujourd'hui, Paris, 1983.
Geometrias heterodoxas: Martha Boto, Eugenia Crenovich, Simona Ertan, Auguste Herbin, Virgilio Villalba..., Muzeul de Artă Modernă din Buenos Aires, 2003.
Salon Art Shopping, Carrousel du Louvre, octombrie 2009.

Receptare critică:
„Opera Simonei Ertan are o originalitate remarcabilă și dezvăluie un spirit creator lucid, stăpân pe deplin asupra bogatei complexități a aptitudinilor și experiențelor sale succesive... Și totuși, unitatea ansamblului este realizată perfect prin raporturi subtile între toate părțile. Astfel, Simona Ertan propune o soluție foarte personală la problema mereu actuală a depășirii antinomiei «abstracție-figurație», care divide arta epocii noastre.” - Roger van Gindertael, 19701
„Meritul Simonei Ertan constă, fără îndoială, în faptul că a știut să evite orice gratuitate formală în elegantele sale compoziții, conferindu-le o calitate ușor distantă și misterioasă.” - Gérald Gassiot-Talabot, 1970
„Pictura Simonei Ertan îmbină rigoarea arhitectonică cu lirismul temperat al unei palete nuanțate. Formarea spațiilor sale se realizează prin juxtapunerea unor planuri contrastante, a căror simbolistică se desprinde din activitatea memoriei. Trecută de la abstracția construită la figurația alegorică, această pictură definește, într-adevăr, topografii nostalgice locuite de amintire. Iar aceste metafore se încarcă de expresivitate în lumina caldă redată de un spirit atent la transformările unei lumi vizibile care se reînnoiește neîncetat.” - Gérard Xuriguera, 1981
„Simona Ertan structurează spațiul cu tot atâta geometrie în finețe pe câtă finețe în geometrie. Din cubism a desprins marea lecție a rigorii constructive, care duce la cea mai rațională esențializare a formei. Totuși, nu a pierdut cea mai prețioasă legătură a artistului, adevărata sănătate a poetului: contactul cu natura în toată măreția ei, cea a ființelor și cea a lucrurilor. Parcursul său vizual urmează cu exactitate traiectoria evoluției sale mentale și afective: un du-te-vino între rațiune și viață.” - Pierre Restany, 1981.

Premii și distincții:
Diplomă de onoare pentru artă grafică, Ancona, 1968.
Medalia de aur a orașului Salsomaggiore Terme.
Medalie și diplomă de excelență ale orașului Los Angeles.
Membră a Academiei Europene de Științe și Arte.

Lucrări în colecții publice:

Muzeul de Artă Modernă din Céret, Hiroshima M.A.
Muzeul-Bibliotecă Pierre-André-Benoit, Alès.
Primăria din Neuilly-sur-Seine.
Ministerul Culturii, Paris.
Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris, Civilizații mexicane străvechi, desen.
Muzeul de Artă Modernă din Buenos Aires.
Institutul de Artă Contemporană, Buenos Aires.
National Museum of Women in the Arts, Washington, Penumbră.
Weisman Art Museum, Minneapolis.
Muzeul din Pécs (Ungaria).
Casa natală a lui Mozart, 9, Getreidegasse, Salzburg.
Calea Crucii, capela Adelshof, Axams (Austria).
Vitraliu, biserica din Birgitz (Austria).

Proveniențe:
Colecție particulară, Paris
Vânzare din atelier

Simona Ertan despre sine:
„M-am născut la București, pe vremea Regatului, unde am trăit într-o atmosferă muzicală — nepoată de compozitor, muzica este prima mea limbă. La vârsta de nouă ani am desenat portretul bunicului meu, iar la treisprezece ani am renunțat la pian pentru ceea ce avea să devină arta plastică.

Atelier privat la București, precum și la Buenos Aires; am creat, de asemenea, forme ceramice, decoruri etc. Mă consider independentă, uneori arhitecturală și structurată arhitectonic în munca mea! Mă interesează tot ce este actual. Tot ceea ce se face astăzi poate fi numit contemporan, adesea având rădăcini care merg foarte, foarte departe în trecut. Michel Seuphor spunea: «Nimic nu este nou, lucrurile se fac altfel.»


Simona Ertan este o pictoriță,
graficiană și ceramistă franceză de origine română, născută la 27 noiembrie 1923 la București și decedată la 19 martie 2016 la Cachan.

A locuit la Buenos Aires (Argentina) începând din 1940, apoi în Franța, din 1961, mai întâi pe strada Charles Laffitte din Neuilly-sur-Seine, apoi la nr. 64, rue Émeriau, în arondismentul 15 din Paris.

Simona Ertan, care se naște și crește într-un univers meloman — ea însăși va cânta la pian până la vârsta de 13 ani —, studiază arta gravurii la București. Între 1936 și 1940 este eleva Risei Propst-Kraid (1894-1983) — pictoriță cu o manieră clasică, care va emigra ulterior în Israel —, înainte de a se refugia împreună cu familia la Buenos Aires, încă din primele luni ale celui de-Al Doilea Război Mondial, și de a urma acolo, între 1941 și 1943, cursurile lui Eugenio Menghi, inițiindu-se în același timp în arta ceramicii. Lucrările din această perioadă, asemenea formării sale, sunt realizate într-o manieră clasică, fie că este vorba de acuarele sau de picturi în ulei pe panouri ori, mai rar, pe pânze (portrete, autoportrete, nuduri, naturi moarte, scene de interior, peisaje); ele exprimă totodată un spirit profund meloman: un tablou intitulat Neterminată trimite, de fapt, la simfonia omonimă nr. 8 de Franz Schubert, altul, Carnaval, exprimă vigoarea emoțională a baletului lui Robert Schumann, iar altele sunt omagii aduse lui Ludwig van Beethoven sau pianistului Arthur Rubinstein.

Deși, cu prilejul unei șederi în Statele Unite în 1950, are ocazia să trăiască „unul dintre cele mai mari șocuri din viața sa”, văzând Guernica lui Pablo Picasso, Simona Ertan lucrează încă într-o manieră clasică — influențată totuși de fovism și expresionism — în 1951 și parțial în 1952 (Arlechin, Buchet de flori), până la călătoria sa în Europa din acel an — în special la Paris —, unde frecventează avangarda abstractă și, la întoarcerea la Buenos Aires, se alătură grupului abstract argentinian Arte Nuevo (Carmelo Arden-Quin, Martha Boto, Eduardo Jonquieres, Juan Melé, Luis Tomasello și Gregorio Vardanega, reuniți în jurul poetului și criticului de artă Aldo Pellegrini (es)). „Atunci am optat pentru mișcarea constructivistă”, povestește ea5: într-adevăr, în 1953, pictura Simonei Ertan, pe care o va teoretiza de altfel publicând articole în Ver y estimar, revista de artă a lui Jorge Romero Brest (es), se îndreaptă hotărât spre compoziții geometrice.

Dacă în 1955 revine la practica ceramicii, acesta este și anul în care, printr-un articol publicat în Ver y estimar (intitulat Pintura contemporánea de la India), își afirmă interesul, care se va dovedi persistent, pentru pictura indiană, sursă de inspirație pentru o parte din opera sa ulterioară, „adăugând registrului său o notă exotică, foarte ornamentală și colorată, cu accente matissiene”. Dar, deocamdată, o pictură montată într-o casetă din PMMA, cu cuie și sfori, intitulată Vioara mea pierdută, 1960, dedicată violonistului Robert Soetens, pe care îl întâlnește la recitalurile sale din Buenos Aires, exprimă geometria pură.

După șederi în Portugalia (Lisabona, guașe din 1959), Spania (Barcelona, guașe din 1959), Italia (Ravenna, guașe și cerneluri din 1959) și Anglia (guașe din 1959-1961), Simone Ertan ajunge la Paris în aprilie 1961. Una dintre primele sale pânze pariziene, În amintirea lui Filip Lazar, 19614, omagiu adus marelui compozitor și pianist român, evocă o sensibilitate muzicală care se înscrie de acum și ea în avangardă, fiind totodată mărturie a apariției colajului în lucrările pe care le expune la galeria Denise René (1961), la Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris (1962), la Muzeul de Artă Modernă din Céret (1962), la Salon des réalités nouvelles (1963), apoi în expoziția Cincizeci de ani de colaje, de la Picasso până în zilele noastre (Muzeul de Artă Modernă și Contemporană Saint-Étienne Métropole, 1964).

În 1967, Simona Ertan se orientează „spre o figurație alegorică, introducând în lucrările sale elemente narative”, pe care persistența unei bogate geometrii arhitecturale (Palazzo ducale, Madonna del Sasso sau Saint-Paul de Vence în 1967, Villa d'Este în 1969, Avignon și Abbaye de Beauport în 1971, Ombrele la Sirmione, San Marco și Mormintele saadiene în 1974) o situează mai degrabă în continuarea perioadei sale abstracte Arte Nuevo decât într-o adevărată ruptură. Evocările locurilor vizitate — Simona Ertan călătorește mult — se îmbină cu fervoarea muzicală (Castel în Germania, din 1979, este un nou omagiu adus lui Beethoven) și religioasă (Capelă în Grecia, din 1979, Mănăstire în România și Pe urmele Sfintei Tereza de Ávila, din 1982), ba chiar cu un misticism care, pornind de la scrierile Simonei din Argentina, își va căuta adevărul în India (Taj Mahal) și dincolo de ea (Templu asiatic, 1995).

Revendicându-se deopotrivă din contemporaneitate și din rădăcini foarte vechi, Simona Ertan, ale cărei pasiuni, emoții și spiritualitate, alături de percepția lumii sensibile, i-au călăuzit viața și opera, a pictat timp de peste 70 de ani, lăsându-și să se exprime sensibilitatea cea mai tainică. Să o lăsăm pe a noastră să se exprime privind lucrările sale — aceasta este simpla dorință pe care o formulează în încheierea cărții sale.

Expoziții personale:

Galería Müller, Buenos Aires, 1950.
Sala Quinta Van Riel, Buenos Aires, 1959, 1960 (tempera).
Kunstverein, Essen, 1964.
Aerolineas Argentinas, Paris, 1969.
Maison de l'Argentine, 83, avenue Henri-Martin, Paris, martie 1970.
Fundația Royaumont, Abația Royaumont, 1971.
Internationale Stiftung Mozarteum, Salzburg, 1972.
Fundația Vasarely, Aix-en-Provence, 1988.
Galeria Centrului Cultural Arturo Lopez, Neuilly-sur-Seine, 1988.
Galeria Étienne de Causans, Paris, 1993.
Brenner's Park, Baden-Baden, 1996.
Galeria La Papessa, Viena (Austria), 2000.
Barcelona, 2003
Institutul Francez din Viena, 2004.
Muzeul Național Georges-Enesco, București, octombrie 2004.
Biserica Saint-Germain-l'Auxerrois, Paris, 2006.

Expoziții colective:

Grupul Arte Nuevo, Galeria Van Riel, Buenos Aires, noiembrie 1955.
Al 4-lea Salon Arte Nuevo, Galeria Van Riel, Buenos Aires, 1958.
Pictori și sculptori argentinieni în Franța, Maison de l'Amérique, Paris, 1959.
Salon de Mai, Barcelona, 1960.
Al 6-lea Salon Arte Nuevo, Museo de Artes Plásticas Eduardo Sívori (es), Buenos Aires, 1960.
Galeria Denise René, Paris, 1961, 1963.
Arta latino-americană la Paris: Gesner Armand, Martha Boto, Jorge Camacho, Marta Colvin, Ivan Contreras-Brunet, Pedro Coronel, Carlos Cruz-Díez, Simona Ertan, Joaquin Ferrer, Alberto Guzmán, Eduardo Jonquieres, Frans Krajcberg, Rodolfo Krasno, Wifredo Lam, Julio Le Parc, Francesco Marino di Teana, Roberto Matta, Alejandro Otero, Gina Pellón, Alicia Penalba, Marie-Thérèse Pinto, Arthur-Luiz Piza, Juan Luis Rodriguez Sibaja, Flavio-Shiro Tanaka, Francisco Sobrino, Luis Tomasello, Jesus Rafael Soto, Hervé Télémaque, Gregorio Vardanega, Oswaldo Vigas, Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris, august-octombrie 1962.
Muzeul din Leverkusen, 1962.
Muzeul de Artă Modernă din Céret, 1962.
Gruppe 62, München, 1963.
Salon des réalités nouvelles, Paris, din 19639 până în 1967.
Cincizeci de ani de colaje, de la Picasso până în zilele noastre: Carmelo Arden-Quin, Jean Arp, Georges Braque, Marcelle Cahn, Salvador Dalí, Jean Dubuffet, Max Ernst, Simona Ertan, Raoul Hausmann, Marcel Janco, Fernand Léger, Man Ray, Joan Miró, Philippe Morisson, Aurélie Nemours, Emilio Pettoruti, Pablo Picasso, Diego Rivera, Kurt Schwitters, Michel Seuphor, Nicolas de Staël, Victor Vasarely, Maria Elena Vieira da Silva, Muzeul de Artă și Industrie din Saint-Étienne, iunie-septembrie 196410.
Pavillon Marsan, Paris, 1964.
Salonul de Artă Sacră, Paris, 1964, 1965, 1966, 1982.
Salon des Surindépendants, Paris, 1965, 1966.
Maeștrii contemporani ai vitraliului, Palais de Chaillot, Paris, apoi Montréal, 1969.
Salon d'automne, Paris, începând din 197011.
Salonul femeilor pictori, Paris, 1973.
Al 90-lea Salon al Uniunii Femeilor Pictori și Sculptori, UNESCO, Paris, februarie-martie 1975 (afiș realizat de Simona Ertan).
Palais des Papes din Avignon, 1978
Catedrala din Coventry, Londra, 1978.
Salon Comparaisons, Paris, 1982.
Sfânta Tereza de Ávila în arta contemporană: Ode Bertrand, Simona Ertan, Henri Guérin, Jean-Marie Martin, Muzeul Luxembourg, Paris, iulie 1983.
Salon Grands et jeunes d'aujourd'hui, Paris, 1983.
Geometrias heterodoxas: Martha Boto, Eugenia Crenovich, Simona Ertan, Auguste Herbin, Virgilio Villalba..., Muzeul de Artă Modernă din Buenos Aires, 2003.
Salon Art Shopping, Carrousel du Louvre, octombrie 2009.

Receptare critică:
„Opera Simonei Ertan are o originalitate remarcabilă și dezvăluie un spirit creator lucid, stăpân pe deplin asupra bogatei complexități a aptitudinilor și experiențelor sale succesive... Și totuși, unitatea ansamblului este realizată perfect prin raporturi subtile între toate părțile. Astfel, Simona Ertan propune o soluție foarte personală la problema mereu actuală a depășirii antinomiei «abstracție-figurație», care divide arta epocii noastre.” - Roger van Gindertael, 19701
„Meritul Simonei Ertan constă, fără îndoială, în faptul că a știut să evite orice gratuitate formală în elegantele sale compoziții, conferindu-le o calitate ușor distantă și misterioasă.” - Gérald Gassiot-Talabot, 1970
„Pictura Simonei Ertan îmbină rigoarea arhitectonică cu lirismul temperat al unei palete nuanțate. Formarea spațiilor sale se realizează prin juxtapunerea unor planuri contrastante, a căror simbolistică se desprinde din activitatea memoriei. Trecută de la abstracția construită la figurația alegorică, această pictură definește, într-adevăr, topografii nostalgice locuite de amintire. Iar aceste metafore se încarcă de expresivitate în lumina caldă redată de un spirit atent la transformările unei lumi vizibile care se reînnoiește neîncetat.” - Gérard Xuriguera, 1981
„Simona Ertan structurează spațiul cu tot atâta geometrie în finețe pe câtă finețe în geometrie. Din cubism a desprins marea lecție a rigorii constructive, care duce la cea mai rațională esențializare a formei. Totuși, nu a pierdut cea mai prețioasă legătură a artistului, adevărata sănătate a poetului: contactul cu natura în toată măreția ei, cea a ființelor și cea a lucrurilor. Parcursul său vizual urmează cu exactitate traiectoria evoluției sale mentale și afective: un du-te-vino între rațiune și viață.” - Pierre Restany, 1981.

Premii și distincții:
Diplomă de onoare pentru artă grafică, Ancona, 1968.
Medalia de aur a orașului Salsomaggiore Terme.
Medalie și diplomă de excelență ale orașului Los Angeles.
Membră a Academiei Europene de Științe și Arte.

Lucrări în colecții publice:

Muzeul de Artă Modernă din Céret, Hiroshima M.A.
Muzeul-Bibliotecă Pierre-André-Benoit, Alès.
Primăria din Neuilly-sur-Seine.
Ministerul Culturii, Paris.
Muzeul de Artă Modernă al orașului Paris, Civilizații mexicane străvechi, desen.
Muzeul de Artă Modernă din Buenos Aires.
Institutul de Artă Contemporană, Buenos Aires.
National Museum of Women in the Arts, Washington, Penumbră.
Weisman Art Museum, Minneapolis.
Muzeul din Pécs (Ungaria).
Casa natală a lui Mozart, 9, Getreidegasse, Salzburg.
Calea Crucii, capela Adelshof, Axams (Austria).
Vitraliu, biserica din Birgitz (Austria).

Detalii

Vândut cu ramă
Nu
Artist
Simona Ertan (1923-2016)
Titlu operei de artă
Composition 52
Tehnică
Pictură în ulei
Semnatură
Semnat de mână
Țară
România
An
1952
Stare
Stare bună
Înălțime
50 cm
Lățime
60 cm
Perioadă
1950-1960
Vândut de
FranțaVerificat
135
Obiecte vândute
Privat

Obiecte similare

  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​

Pentru dvs. în

Artă clasică și impresionism

  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​