Diego Randazzo - Canovaccio con fuga





87 € | ||
|---|---|---|
74 € | ||
71 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 145662 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Originalul semnat al lui Diego Randazzo din 2026, *Canovaccio con fuga*, este o pictură în ulei de 60 × 60 cm pe o cârpă folosită, însoțită de o imagine Fuji Instax Square prelucrată cu IA și de o ramă din Alcantara.
Descriere de la vânzător
Cârpă cu fugă
pictură în ulei pe cârpă folosită,
Fuji instax square cu prelucrare AI și ramă din Alcantara
60X60x2 cm
2026
Pornim de la două citate care descriu și definesc lucrarea:
‘’Pot să-mi continui viața aceasta a mea pentru că am un dar pe care
nu-l are nimeni. În mine e atât de exacerbat, atât de remarcabil, acest dar este
marea mea falsitate.’’
Carmelo Bene, din filmul ‘Il principe cestinato’ de Carlo Rafele, 1976.
‘’[…] există întotdeauna un imperativ când avem de-a face cu animalitatea,
o poruncă, o condamnare: stai nemișcat, stai nemișcat, altfel vin acolo și te
prind.
Și de data aceasta l-a prins.
În acest sens, vânătoarea, mai degrabă decât un impuls alimentar originar sau, în
zilele noastre, sportiv, este, de fapt, adevăratul precursor al fotografiei, ante-
cedentul inconștient și camuflat al dorinței umane ireprimabile de a opri
animalele, de a le face să stea nemișcate, de a le transforma, tocmai, în statui
de carne și sânge. Să împuști un animal pentru a opri timpul și, prin urmare,
moartea, pentru a-l transforma într-o statuie atemporală, într-o imagine.’’
din cartea ‘A come Animale. Voci per un bestiario dei sentimenti’, Felice
Cimatti, Bompiani, 2015
Lucrarea pornește de la o cârpă. Un obiect care adună diverse materii precum
fluide, lichide, murdărie, umezeală, grăsime, culoare. Și, în același timp, este
un instrument martor al ritualurilor și al memoriei. O cârpă folosită în mod
repetat pentru a curăța pensulele îmbibate în vopsea în ulei și diferiți diluanți.
Sunt straturi care devin lucrare și, totodată, suportul lucrării. Aceste lucrări
sunt adesea însoțite de instantanee (reale sau pictate), care dialoghează prin
afin ități vizuale și conceptuale.
Cea mai apropiată referință iconografică figurativă este procedeul narativ al
mise en abyme. Adică, precum într-un joc de oglinzi, subiectul principal se
reflectă pe sine, ca și cum arta s-ar privi pe sine într-o relație intimă și
autoreferențială. Natura metalingvistică a cercetării este astfel declarată și
evidentă, dar înșelătoria mediatică pândește la cotitură și se concretizează în
rafinate artificii care amintesc, la prima vedere, de rafinata tehnică a trompe-l’œil:
tivul cârpei, cu butoniera sa, și orificiul glonțului sunt ambele pictate. Celălalt
element care iese în evidență este vânătoarea ca ritual, la fel cum ritual este și
curățarea uneltelor propriei meserii (pensulele).
Ig: https://www.instagram.com/diego__randazzo/
site web: www.diegorandazzo.com
biografia artistului:
Diego Randazzo (Milano, 1984) trăiește între Milano și Belluno. A absolvit Liceul
de Artă din Brera și a obținut o diplomă în Științele Patrimoniului Cultural, cu
o lucrare de licență în „Instituții de regie”, la Universitatea din Milano.
Practica sa, care cuprinde diverse medii, se concentrează asupra câtorva dintre
principalele teme ale culturii vizuale: experiența imaginii, cu toate componentele
sale emoționale, evocatoare, antropologice și sociale; dispozitivele privirii, care
devin adesea, la rândul lor, obiectul/subiectul lucrării; arheologia media, înțeleasă
ca cercetare a originilor tehnologice ale privirii moderne și contemporane, privirea
mașinii, actualizată prin cele mai recente inovații (de la algoritm la imaginile
operaționale); dimensiunea narațiunii; imersiunea sau, dimpotrivă, înstrăinarea
produsă de relația cu mediul. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și
private. Finalist în numeroase competiții de artă contemporană (The Gifer Festival,
Premio Cramum, Arte Laguna, Combat Prize, Premio Ora, Arteam Cup), în 2023 a
câștigat premiul întâi la Yicca Art Prize și a primit Mențiunea Juriului la Talent
Prize organizat de Insideart Magazine. În 2024, instalația sa #KIDS, un omagiu
adus tragediei Micilor Martiri din Gorla și lucrare permanentă a Casei Memoriei din
Milano, a fost inclusă în proiectul de cartografiere a artei publice realizat de
Mudec din Milano. A început să lucreze la problematica algoritmilor încă din 2020,
cu proiectul ‘Immagini Simili’ – prezentat la Galeria ADD-art, sub curatoriatul
Biancăi Trevisan – și continuă până în prezent, studiind AI ca instrument de
cercetare vizuală și de investigare socială.
Povestea Vânzătorului
Cârpă cu fugă
pictură în ulei pe cârpă folosită,
Fuji instax square cu prelucrare AI și ramă din Alcantara
60X60x2 cm
2026
Pornim de la două citate care descriu și definesc lucrarea:
‘’Pot să-mi continui viața aceasta a mea pentru că am un dar pe care
nu-l are nimeni. În mine e atât de exacerbat, atât de remarcabil, acest dar este
marea mea falsitate.’’
Carmelo Bene, din filmul ‘Il principe cestinato’ de Carlo Rafele, 1976.
‘’[…] există întotdeauna un imperativ când avem de-a face cu animalitatea,
o poruncă, o condamnare: stai nemișcat, stai nemișcat, altfel vin acolo și te
prind.
Și de data aceasta l-a prins.
În acest sens, vânătoarea, mai degrabă decât un impuls alimentar originar sau, în
zilele noastre, sportiv, este, de fapt, adevăratul precursor al fotografiei, ante-
cedentul inconștient și camuflat al dorinței umane ireprimabile de a opri
animalele, de a le face să stea nemișcate, de a le transforma, tocmai, în statui
de carne și sânge. Să împuști un animal pentru a opri timpul și, prin urmare,
moartea, pentru a-l transforma într-o statuie atemporală, într-o imagine.’’
din cartea ‘A come Animale. Voci per un bestiario dei sentimenti’, Felice
Cimatti, Bompiani, 2015
Lucrarea pornește de la o cârpă. Un obiect care adună diverse materii precum
fluide, lichide, murdărie, umezeală, grăsime, culoare. Și, în același timp, este
un instrument martor al ritualurilor și al memoriei. O cârpă folosită în mod
repetat pentru a curăța pensulele îmbibate în vopsea în ulei și diferiți diluanți.
Sunt straturi care devin lucrare și, totodată, suportul lucrării. Aceste lucrări
sunt adesea însoțite de instantanee (reale sau pictate), care dialoghează prin
afin ități vizuale și conceptuale.
Cea mai apropiată referință iconografică figurativă este procedeul narativ al
mise en abyme. Adică, precum într-un joc de oglinzi, subiectul principal se
reflectă pe sine, ca și cum arta s-ar privi pe sine într-o relație intimă și
autoreferențială. Natura metalingvistică a cercetării este astfel declarată și
evidentă, dar înșelătoria mediatică pândește la cotitură și se concretizează în
rafinate artificii care amintesc, la prima vedere, de rafinata tehnică a trompe-l’œil:
tivul cârpei, cu butoniera sa, și orificiul glonțului sunt ambele pictate. Celălalt
element care iese în evidență este vânătoarea ca ritual, la fel cum ritual este și
curățarea uneltelor propriei meserii (pensulele).
Ig: https://www.instagram.com/diego__randazzo/
site web: www.diegorandazzo.com
biografia artistului:
Diego Randazzo (Milano, 1984) trăiește între Milano și Belluno. A absolvit Liceul
de Artă din Brera și a obținut o diplomă în Științele Patrimoniului Cultural, cu
o lucrare de licență în „Instituții de regie”, la Universitatea din Milano.
Practica sa, care cuprinde diverse medii, se concentrează asupra câtorva dintre
principalele teme ale culturii vizuale: experiența imaginii, cu toate componentele
sale emoționale, evocatoare, antropologice și sociale; dispozitivele privirii, care
devin adesea, la rândul lor, obiectul/subiectul lucrării; arheologia media, înțeleasă
ca cercetare a originilor tehnologice ale privirii moderne și contemporane, privirea
mașinii, actualizată prin cele mai recente inovații (de la algoritm la imaginile
operaționale); dimensiunea narațiunii; imersiunea sau, dimpotrivă, înstrăinarea
produsă de relația cu mediul. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și
private. Finalist în numeroase competiții de artă contemporană (The Gifer Festival,
Premio Cramum, Arte Laguna, Combat Prize, Premio Ora, Arteam Cup), în 2023 a
câștigat premiul întâi la Yicca Art Prize și a primit Mențiunea Juriului la Talent
Prize organizat de Insideart Magazine. În 2024, instalația sa #KIDS, un omagiu
adus tragediei Micilor Martiri din Gorla și lucrare permanentă a Casei Memoriei din
Milano, a fost inclusă în proiectul de cartografiere a artei publice realizat de
Mudec din Milano. A început să lucreze la problematica algoritmilor încă din 2020,
cu proiectul ‘Immagini Simili’ – prezentat la Galeria ADD-art, sub curatoriatul
Biancăi Trevisan – și continuă până în prezent, studiind AI ca instrument de
cercetare vizuală și de investigare socială.

