Anton Kaestner - #107 - XL - " Cantique #1 ".

#107 - XL - „Cantique #1”.
Piesă unică, operă originală de Anton Kaestner, direct din atelierul parizian.
Unul dintre tablourile mele preferate din 2024 - https://antonkaestner.com/collections/best-of-2024/BO24

Acrilic spray pe placă de plexiglas de 3 mm (protecție anti-UV).
Transparență peste imprimare.
Acest tablou nu este o imprimare. Este o operă originală, pictată în mai multe straturi, cu un finisaj lucios, „glossy”, asemănător aplicării unei rășini, cu totul aparte.

Dimensiuni: țoli 34,2 * 24,2 * 0,12 / 87 * 61,5 * 0,3 cm, fără ramă.
Tabloul este livrat fără ramă.
Se recomandă o ramă de calitate, din aluminiu, marca germană Nielsen, modelul 34 sau 34N (țoli 0,23 * 1,38 / 0,6 * 3,5 cm), disponibilă la expediere contra unei sume suplimentare de 150 €.

Opera este semnată pe verso.
Este însoțită de un certificat de autenticitate.
Livrarea este asigurată.

Anton Kaestner este pictor, sculptor și scriitor elvețian stabilit la Paris. Operele sale sunt expuse în toată Europa, în Elveția, la Dubai și în Japonia. Mai multe informații și o selecție mai amplă pe www.antonkaestner.com.

Următoarea expoziție personală - Geneva, ianuarie 2027.


„Biografie

Născut la Geneva, în Elveția, am crescut înconjurat de frumusețea naturală și bogăția culturală a țării mele. Creativitatea era apreciată în familia mea, iar bunicul meu, acum decedat, meșteșugar și artist, a fost cel care a sădit sămânța pasiunii ce avea să devină, în cele din urmă, pasiunea vieții mele.
În 1993, am început să pictez în privat, experimentând cu nenumărate vopsele acrilice în caiete de format A4, apoi A3. La început, m-au atras pictura nonfigurativă și expresionismul abstract. În timp, deși mă consider ateu, am ajuns să îndrăgesc și materialele cu caracter spiritual, deoarece rezonau cu explorarea mea a existenței umane, a melancoliei și a adevărurilor mai profunde ale naturii și vieții.
Totuși, drumul spre a deveni cu adevărat artist nu a fost unul imediat.
Timp de peste trei decenii, am urmat o carieră în afaceri internaționale, care m-a purtat prin lume, din Statele Unite în Maroc, Belgia, prin Asia și Franța. Călătoriile mi-au lărgit perspectiva și m-au expus unei game vaste de influențe culturale. Oriunde mergeam, mă cufundam în scenele artistice locale și intram în contact cu energia creativă a fiecărui loc.
Deși mă concentram asupra carierei în afaceri, arta a fost mereu parte din mine, mocnind în surdină. Aproape 30 de ani, pictura a devenit pentru mine o formă de meditație secretă — o modalitate de a mă desprinde de lume și de a mă concentra asupra propriei lumi interioare.
Pictatul mi-a adus întotdeauna o satisfacție imensă. Fiecare lucrare nouă este o călătorie în care îmi pot pune la încercare creativitatea, explora tehnici noi și trăi experiențe autentice. Prin arta mea, am sperat întotdeauna să le ofer celorlalți o întâlnire sinceră cu frumusețea, o ocazie de a privi lumea dintr-o altă perspectivă și de a reflecta asupra propriilor vieți.
În 2021, după ce m-am retras din cariera în afaceri, m-am dedicat pe deplin picturii. Mi-am înființat atelierul la Paris și am început să mă consacru în întregime artei mele. La sfârșitul lui 2023, mi-am lansat cariera artistică în fața publicului și, spre surprinderea mea, lucrările mele au fost rapid apreciate, ajungând în colecții private din toată Europa, mai ales în Franța, Portugalia, Germania și Țările de Jos.


CV artistic

Prima mea expoziție personală, „Échos”, organizată la Paris la sfârșitul lui 2024, a prezentat o abordare distinctă a artei, diferită de tehnicile tradiționale de pictură: pictez cu vopsele acrilice, pigmenți metalici și spray-uri pe spatele plexiglasului extrudat reciclat, o suprafață ușoară, netedă, lucioasă și uneori fragilă.
Acest proces mă împiedică să văd lucrarea pe măsură ce se dezvoltă. Pe parcurs, nu am niciun reper vizual și niciun control — lucru pe care îl primesc cu bucurie. Las „experimentele aleatorii” — orice e permis pentru a scurtcircuita rațiunea! — să ghideze rezultatul, straturile și efectele de oglindă pe care le creez, lăsând loc revelației și descoperirii atunci când lucrarea este, în sfârșit, dezvăluită. Această abordare, care amintește de procesul de revelare/fixare din fotografie, este provocatoare și eliberatoare. Valorile compoziției se îmbogățesc prin straturi și transparențe, conferind totodată fiecărei lucrări o calitate „ascetică”: mă bucur când recunosc „necesități ireductibile”, adică ceea ce e probabil să descoperim atunci când ne oprim în liniște și lumină.
Îmi păstrez abordarea în mod deliberat simplă. Nici „emoție”, nici „concepție teoretică”, ci experiența de a fi. Nici „consum rapid”, nici „intelectualizare / apropriere intelectuală”, ci lărgirea conștiinței și explorarea realității, a poveștilor ei vizibile și invizibile; arta mea este o căutare a „vieții în chiar miezul vieții”, a „le vif”, cum ar spune maestrul francez al SF-ului Alain Damasio.
Deși uneori lucrările mele pot evoca transparența și luminozitatea vitraliilor, ele rămân aproape în întregime abstracte. În plus, plexiglasul conferă picturii o suprafață strălucitoare, în care se poate întrezări propria siluetă, diferită pentru fiecare nou privitor. Fiecare lucrare funcționează ca o oglindă discretă: trăiește, se schimbă, vede.
Interacțiunea dintre lumină, culoare și textură, precum și dintre părțile absente, nu cere decât empatie. Sper ca jocul dintre „detaliile privite de aproape” și „distanța necesară pentru a cuprinde întregul” să-i încurajeze pe privitori să pornească în propriile călătorii introspective.
Nu pretind că am toate răspunsurile și vreau să rămân modest în privința a ceea ce se poate realiza. Pur și simplu, găsesc satisfacție în procesul neîntrerupt de a pune întrebări și de a evolua. Fiecare creație nouă este o confruntare cu propriile limite, care mă împinge să-mi rafinez aptitudinile și să explorez mai departe ceea ce pot realiza. Pentru mine, pictura este o practică zilnică, o explorare, un mod de a stârni conversații pline de sens.

Așa cum ar spune Jean Bazaine: „Practica zilnică sporește pasiunea de a vedea.”

Anton Kaestner”