Marine telescope - 1850-1900 - Regatul Unit - Benjamin Wood






Peste 35 de ani experienţă în comerţ şi colecţionare militaria.
99 € | ||
|---|---|---|
96 € | ||
90 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Această lunetă marină de Benjamin Wood, originară din Regatul Unit, este un instrument funcțional din alamă, cu patru tuburi extensibile, în stare bună, cu înveliș din piele cusută, parasolar și diafragmă internă, datând din 1850–1900 și extensibilă până la 67,5 cm.
Descriere de la vânzător
Lunetă maritimă de ofițer din alamă, acoperită cu piele, din secolul al XIX-lea, cu parasolar și diafragmă de câmp.
Lunetă victoriană maritimă cu patru segmente extractibile, datând din perioada 1840–1870, realizată cu măiestrie și semnată de renumitul fabricant din Liverpool, Benjamin Wood. Luneta măsoară 39 cm când este strânsă și se extinde până la impresionanta lungime de 67,5 cm. Această lunetă grea din alamă are un parasolar frontal integrat, lung, conceput pentru a reduce strălucirea în larg, pe ape însorite. Este prevăzută cu o diafragmă de câmp internă autentică — o caracteristică optică clasică a epocii, concepută pentru a bloca distorsiunile de la margini și a oferi o imagine centrală clară și focalizată. Dacă nu cunoașteți această caracteristică, o descriem mai detaliat mai jos.
Corpul principal păstrează învelișul original din piele cusută, într-o nuanță bogată și închisă, cu patina firească a trecerii timpului și un caracter pe care doar un secol și jumătate de istorie îl pot conferi.
O piesă de expunere magnifică, potrivită pentru decoruri maritime, birouri sau colecții de instrumente științifice antice.
În stare bună de funcționare, dar vândută strict ca artefact de colecție cu valoare istorică.
Benjamin Wood era un cunoscut fabricant de instrumente optice, matematice și nautice din secolul al XIX-lea, cu sediul în Liverpool, un important centru maritim care, la acea vreme, aproviziona ofițerii și navele cu echipamente de navigație și observare.
Diafragma de câmp era folosită din mai multe motive:
1. Eliminarea aberațiilor optice (clarificarea imaginii)
Lentilele timpurii, în special dubletele acromatice simple sau timpurii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, sufereau puternic de aberație sferică și distorsiuni în apropierea marginilor exterioare. Prin introducerea unei restricții fizice sau a unei „diafragme” pe traseul optic, luneta bloca razele de lumină distorsionate care treceau prin periferia lentilelor, obligând observatorul să folosească doar porțiunea centrală, de cea mai bună calitate, a sticlei. Acest lucru îmbunătățea considerabil claritatea și contrastul imaginii.
2. Reducerea strălucirii și a luminii parazite
Lumina care ricoșa în interiorul tuburilor telescopice goale, din metal sau lemn, provoca reflexii interne, estompând imaginea cu o strălucire cețoasă. Deflectoarele interne și diafragmele funcționau ca niște capcane, absorbind sau blocând lumina parazită, care venea din afara axei optice, astfel încât numai lumina focalizată care alcătuia imaginea propriu-zisă să ajungă la ochi.
3. Delimitarea câmpului vizual
Diafragma constituie planul fizic în care imaginea este focalizată. Fără ea, marginile câmpului vizual s-ar estompa într-o imagine neclară și distorsionată. Deși, după standardele moderne, produce o vedere „restrânsă”, asemănătoare privitului printr-un tunel, le oferea observatorilor din trecut un cadru circular, clar și bine delimitat.
Povestea Vânzătorului
Lunetă maritimă de ofițer din alamă, acoperită cu piele, din secolul al XIX-lea, cu parasolar și diafragmă de câmp.
Lunetă victoriană maritimă cu patru segmente extractibile, datând din perioada 1840–1870, realizată cu măiestrie și semnată de renumitul fabricant din Liverpool, Benjamin Wood. Luneta măsoară 39 cm când este strânsă și se extinde până la impresionanta lungime de 67,5 cm. Această lunetă grea din alamă are un parasolar frontal integrat, lung, conceput pentru a reduce strălucirea în larg, pe ape însorite. Este prevăzută cu o diafragmă de câmp internă autentică — o caracteristică optică clasică a epocii, concepută pentru a bloca distorsiunile de la margini și a oferi o imagine centrală clară și focalizată. Dacă nu cunoașteți această caracteristică, o descriem mai detaliat mai jos.
Corpul principal păstrează învelișul original din piele cusută, într-o nuanță bogată și închisă, cu patina firească a trecerii timpului și un caracter pe care doar un secol și jumătate de istorie îl pot conferi.
O piesă de expunere magnifică, potrivită pentru decoruri maritime, birouri sau colecții de instrumente științifice antice.
În stare bună de funcționare, dar vândută strict ca artefact de colecție cu valoare istorică.
Benjamin Wood era un cunoscut fabricant de instrumente optice, matematice și nautice din secolul al XIX-lea, cu sediul în Liverpool, un important centru maritim care, la acea vreme, aproviziona ofițerii și navele cu echipamente de navigație și observare.
Diafragma de câmp era folosită din mai multe motive:
1. Eliminarea aberațiilor optice (clarificarea imaginii)
Lentilele timpurii, în special dubletele acromatice simple sau timpurii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, sufereau puternic de aberație sferică și distorsiuni în apropierea marginilor exterioare. Prin introducerea unei restricții fizice sau a unei „diafragme” pe traseul optic, luneta bloca razele de lumină distorsionate care treceau prin periferia lentilelor, obligând observatorul să folosească doar porțiunea centrală, de cea mai bună calitate, a sticlei. Acest lucru îmbunătățea considerabil claritatea și contrastul imaginii.
2. Reducerea strălucirii și a luminii parazite
Lumina care ricoșa în interiorul tuburilor telescopice goale, din metal sau lemn, provoca reflexii interne, estompând imaginea cu o strălucire cețoasă. Deflectoarele interne și diafragmele funcționau ca niște capcane, absorbind sau blocând lumina parazită, care venea din afara axei optice, astfel încât numai lumina focalizată care alcătuia imaginea propriu-zisă să ajungă la ochi.
3. Delimitarea câmpului vizual
Diafragma constituie planul fizic în care imaginea este focalizată. Fără ea, marginile câmpului vizual s-ar estompa într-o imagine neclară și distorsionată. Deși, după standardele moderne, produce o vedere „restrânsă”, asemănătoare privitului printr-un tunel, le oferea observatorilor din trecut un cadru circular, clar și bine delimitat.
