Matteo Ciffo - Frammenti - Cavallo di Troia

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987)
- Titlu Fragments-Cașcă de Troia
- Anul 2026 . Editia 5/8
- Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Fuziune la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente
- ÎN DOTARE O SUPORTĂ POSTERIOARĂ EXTENSIBILĂ PENTRU O SIGURANȚĂ ȘI STABILITATE MAI MARI ( indicat în ultimele fotografii cu săgeată roșie)


Colectia FRAGMENTI

Compararea cu scuputura clasică constituie un element central al acestei colecții. Acele forme, asociate în mod historic cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt luate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconstituită, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea perfecțiunii ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic dezvăluie vulnerabilitatea sa. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.


MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc de la o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberile de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armeni, oxiduri și metale. Nu le consider simple instrumente exprimative, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult un ritual decât o sculptură: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viață a ceea ce a fost zdrobit, abandonat sau uitat. Fragmentele și resturile, adesea provenite din lucrul altor sculptori, devin materie primordială pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o istorie în ele. Le descompun și le recalculez, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce era și devine altceva.

Calea ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recalcum pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație apare dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să fie o parteneră activă a operei, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit drumul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile ies la iveală ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.