Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucrarea unicat din 2026 a lui Alessandro Padovan, intitulată „3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)”, este o creație roșie tridimensională de Screw Art, realizată cu șuruburi, fier și lemn, prezentată într-o vitrină din plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist din Nouveau Réalisme, care a făcut din roșu, din repetare și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: șurubul.
În locul cuiurilor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice exacte pe suprafața roșie. Șurubul, element în mod normal asociat cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetarea sa generează o suprafață tridimensională în cadrul căreia lumina, umbra și adâncimea modifică în mod constant percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu își propune să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este exact în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în linia Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural lucrări ale marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universale recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acestă abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist din Nouveau Réalisme, care a făcut din roșu, din repetare și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: șurubul.
În locul cuiurilor utilizați de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice exacte pe suprafața roșie. Șurubul, element în mod normal asociat cu asamblarea, construcția și mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetarea sa generează o suprafață tridimensională în cadrul căreia lumina, umbra și adâncimea modifică în mod constant percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o veritabilă vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu își propune să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce, în mod normal, servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este exact în acest contrast dintre ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în linia Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural lucrări ale marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sacri și mărci universale recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acestă abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
