(MONTIEL) - "PESQUERO"





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
José Leonardo Montiel García (Montiel) este un artist vizual cubanez, născut în Santa Clara, Villa Clara, a cărui carieră s-a dezvoltat între creația artistică, învățământ și promovare culturală. În prezent locuiește și își dezvoltă practica artistică în Spania.
Opera sa este construită dintr-o concepție deschisă și experimentală a artelor vizuale. Desenul, pictura, sculptura, ceramică, gravură, fotografie, instalație și design grafic fac parte dintr-o practică multidisciplinară în care materialele, obiectele și posibilitățile lor de transformare capătă o relevanță aparte.
De-a lungul carierei, Montiel a înțeles creația nu doar ca producție individuală, ci ca o formă de a te relaționa cu mediul înconjurător și de a genera experiențe împărtășite. Această concepție a facilitat o legătură strânsă între munca sa artistică, formare și muncă comunitară.
Experiența sa didactică și activitatea ca promotor cultural au dus la ateliere, expoziții, acțiuni plastice, proiecte expoziționale și intervenții în spații publice. Din aceste domenii a lucrat la formarea artistică și la crearea de spații capabile să aducă artele vizuale mai aproape de diferite comunități, înțelegând cultura ca un teritoriu de participare, cunoaștere și transformare.
Această dimensiune a carierei sale a căpătat o relevanță deosebită atât în Cuba, cât și în Venezuela, unde a dezvoltat proiecte de caracter artistic și comunitar, intervenții urbane, muraluri și propuneri sculpturale, precum și a participat la inițiative destinate creării și promovării unor spații noi pentru artele vizuale.
Printre aceste experiențe se află crearea și promovarea, în 2013, a Galeriei de Artă Armando Reverón, în statul Vargas, Venezuela, precum și realizarea de proiecte comunitare, muraluri urbane și intervenții în diferite spații publice.
Paralel cu aceasta, opera sa a făcut parte din expoziții personale și colective în Cuba, Venezuela și Spania. Cariera sa a fost recunoscută prin diverse premii și distincții, printre care a câștigat de 3 ori consecutiv „Gran Premio Escaramujo Nacional en Artes Plásticas” în 2011, 2015 și 2017; Gran Premio la Beca „Reino de este Mundo”, convocată de Asociația Hermanos Sais AHS în 2017; Premiul I la Salonul de Mic Formate în 2018 și Premiul Salonului I de Peisaj Rural, Urban și Mări Edelson Machado în 2019.
În ultimii ani, practica artistică a continuat să se dezvolte în Spania. În 2023 își realizează prima expoziție solo, NEGRO, la Galeria / vinotecă „VINAURO”, în orașul Granada. În 2024 a prezentat proiectul personal NEGRO la Centrul Cultural „EL TUMBAO” din Alicante, iar în 2025 a participat la expozițiile colective AJIACO și MANIGUEROS la Galeria „VALBUENA”, El Campello, Alicante. Expoziție colectivă „CONVERGENTES”, Galeria VEARTE, Alicante, Spania, 2026.
https://www.instagram.com/tarequera/?utm_source=ig_web_button_share_sheet
https://www.vanguardia.cu/cultura/16073-leonardo-montiel-guerrero
https://www.instagram.com/p/DdeD4iAjvBW/
Lucrarea „PESQUERO” de 73 x 100 cm prezintă barca ca o arhitectură a memoriei, un corp construit pentru a se deplasa care pare oprit într-un timp nedeterminat. Structura sa îmbătrânită, marcată de texturi, uzuri și nuanțe pământii, vorbește despre ceea ce rămâne după călătorie: urmele timpului, ale muncii și ale experienței.
Contrastul dintre soliditatea ambarcațiunii și amplul tăcut al fundalului albastru creează o senzație de pauză. Barca nu mai pare destinat doar navigării; se transformă în adăpost, teritoriu și martor. În ea coexistă ideea plecării și posibilitatea întoarcerii, două stări profund legate de experiența umană de a părăsi un loc fără a te despărți complet de el.
Prezența astrului la orizont întărește această dimensiune simbolică. Poate fi lună, soare sau pur și simplu un semn îndepărtat: un punct de orientare în fața incertitudinii. Între timp, liniile care străbat ambarcațiunea construiesc o specie de cartografie unde fiecare uzură pare să înregistreze un traseu.
Lucrarea propune astfel o reflecție asupra călătoriei, apartenenței și memoriei. Nu vorbește doar despre a te muta dintr-un teritoriu în altul, ci despre ceea ce purtăm cu noi când plecăm. Barca se transformă în metaforă a individului: o structură vulnerabilă care traversează timpul încărcând urmele propriei istorii.
Călătoria se termină într-un anumit loc; memoria continuă să navigheze.
José Leonardo Montiel García (Montiel) este un artist vizual cubanez, născut în Santa Clara, Villa Clara, a cărui carieră s-a dezvoltat între creația artistică, învățământ și promovare culturală. În prezent locuiește și își dezvoltă practica artistică în Spania.
Opera sa este construită dintr-o concepție deschisă și experimentală a artelor vizuale. Desenul, pictura, sculptura, ceramică, gravură, fotografie, instalație și design grafic fac parte dintr-o practică multidisciplinară în care materialele, obiectele și posibilitățile lor de transformare capătă o relevanță aparte.
De-a lungul carierei, Montiel a înțeles creația nu doar ca producție individuală, ci ca o formă de a te relaționa cu mediul înconjurător și de a genera experiențe împărtășite. Această concepție a facilitat o legătură strânsă între munca sa artistică, formare și muncă comunitară.
Experiența sa didactică și activitatea ca promotor cultural au dus la ateliere, expoziții, acțiuni plastice, proiecte expoziționale și intervenții în spații publice. Din aceste domenii a lucrat la formarea artistică și la crearea de spații capabile să aducă artele vizuale mai aproape de diferite comunități, înțelegând cultura ca un teritoriu de participare, cunoaștere și transformare.
Această dimensiune a carierei sale a căpătat o relevanță deosebită atât în Cuba, cât și în Venezuela, unde a dezvoltat proiecte de caracter artistic și comunitar, intervenții urbane, muraluri și propuneri sculpturale, precum și a participat la inițiative destinate creării și promovării unor spații noi pentru artele vizuale.
Printre aceste experiențe se află crearea și promovarea, în 2013, a Galeriei de Artă Armando Reverón, în statul Vargas, Venezuela, precum și realizarea de proiecte comunitare, muraluri urbane și intervenții în diferite spații publice.
Paralel cu aceasta, opera sa a făcut parte din expoziții personale și colective în Cuba, Venezuela și Spania. Cariera sa a fost recunoscută prin diverse premii și distincții, printre care a câștigat de 3 ori consecutiv „Gran Premio Escaramujo Nacional en Artes Plásticas” în 2011, 2015 și 2017; Gran Premio la Beca „Reino de este Mundo”, convocată de Asociația Hermanos Sais AHS în 2017; Premiul I la Salonul de Mic Formate în 2018 și Premiul Salonului I de Peisaj Rural, Urban și Mări Edelson Machado în 2019.
În ultimii ani, practica artistică a continuat să se dezvolte în Spania. În 2023 își realizează prima expoziție solo, NEGRO, la Galeria / vinotecă „VINAURO”, în orașul Granada. În 2024 a prezentat proiectul personal NEGRO la Centrul Cultural „EL TUMBAO” din Alicante, iar în 2025 a participat la expozițiile colective AJIACO și MANIGUEROS la Galeria „VALBUENA”, El Campello, Alicante. Expoziție colectivă „CONVERGENTES”, Galeria VEARTE, Alicante, Spania, 2026.
https://www.instagram.com/tarequera/?utm_source=ig_web_button_share_sheet
https://www.vanguardia.cu/cultura/16073-leonardo-montiel-guerrero
https://www.instagram.com/p/DdeD4iAjvBW/
Lucrarea „PESQUERO” de 73 x 100 cm prezintă barca ca o arhitectură a memoriei, un corp construit pentru a se deplasa care pare oprit într-un timp nedeterminat. Structura sa îmbătrânită, marcată de texturi, uzuri și nuanțe pământii, vorbește despre ceea ce rămâne după călătorie: urmele timpului, ale muncii și ale experienței.
Contrastul dintre soliditatea ambarcațiunii și amplul tăcut al fundalului albastru creează o senzație de pauză. Barca nu mai pare destinat doar navigării; se transformă în adăpost, teritoriu și martor. În ea coexistă ideea plecării și posibilitatea întoarcerii, două stări profund legate de experiența umană de a părăsi un loc fără a te despărți complet de el.
Prezența astrului la orizont întărește această dimensiune simbolică. Poate fi lună, soare sau pur și simplu un semn îndepărtat: un punct de orientare în fața incertitudinii. Între timp, liniile care străbat ambarcațiunea construiesc o specie de cartografie unde fiecare uzură pare să înregistreze un traseu.
Lucrarea propune astfel o reflecție asupra călătoriei, apartenenței și memoriei. Nu vorbește doar despre a te muta dintr-un teritoriu în altul, ci despre ceea ce purtăm cu noi când plecăm. Barca se transformă în metaforă a individului: o structură vulnerabilă care traversează timpul încărcând urmele propriei istorii.
Călătoria se termină într-un anumit loc; memoria continuă să navigheze.

