Camillo Gannelli - Paesaggio onirico

01
zi
03
ore
39
minute
55
secunde
Ofertă actuală
€ 18
Fără preț de rezervă
Côme De Drouas
Expert
Estimare galerie  € 500 - € 600
NL
18 €
IT
15 €
IT
1 €

Protecția cumpărătorului Catawiki

Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii

Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii

Evaluat excelent pe Trustpilot.

*Paesaggio onirico* (2026) de Camillo Gannelli este un peisaj marin abstract original, de 50 × 50 cm, realizat în tehnică mixtă și cu vopsea acrilică, în albastru, alb și auriu, și semnat de mână.

Rezumat asistat de inteligență artificială

Descriere de la vânzător

Orizont de rugină și liniște

Opera se prezintă ca un peisaj abstract, aproape o amintire de peisaj. Nu există o siluetă, niciun loc precis. Există însă o linie: o bandă orizontală, caldă, aurie și arsă, care taie pânza la aproximativ două treimi de sus și devine adevăratul inima a picturii.

Deasupra acelei linii, cerul. Un gri-azuriu prăfuit, cu textură, consumat de vreme ca un zid scorojit sau ca o ceață marină dimineața. Se pare că este făcut din straturi, din nuanțe suprapuse, din nisip și cenușă. De acolo coboară, aproape în vârfuri degetelor, semne verticale aurii: par ca fire de iarbă uscată, sau ploaie care cade invers, sau resturi ale unui oraș îndepărtat care se estompează.

Mai jos, apa. Un albastru profund, nocturn, aproape catifelat, care nu reflectă cerul, ci îl reinterpretează. Acolo linia aurie se dublează și se înmulțește: reflexia ei tremură, se întinde, se desparte în sute de dungi verticale mici, ca și cum lumina s-ar topi.

Aceasta este puterea tabloului: dialogul dintre materie și lumină.

Materia este densă, aspră, palpabilă. Se simte lucrarea cu spatula, cu zgârieturile, cu acumularea. Artistul nu pictează pe pânză, pare să o sape. Nuantele de rugină, de ocră, de bronz evocă ceva antic: o tablă ruginită de sare, un relicv, un zid din Palermo expus la mare și la soare.

Lumina, însă, este întreaga acelei benzi centrale. Nu este o lumină albă, este o lumină joasă, de apus. Acea care sosește când ziua se sfârșește și totul devine aur și umbră. Este un orizont care nu împarte, ci unește: cerul și apa se ating acolo, se confundă, se recunosc.

Apoi există două detalii care sparg simetria și dau viață operei. În jos, în dreapta, un mic semn auriu izolat, ca o navă îndepărtată sau ca o reflexie singuratică. Jos, în centru, un alt grup de dungi care ies din albastru, ca o ecou șters al liniei principale.

Este o operă care nu strigă. Susură.

Vorbește despre așteptare, despre melancolie dulce, despre acel moment suspendat între zi și noapte în care totul pare posibil și deja pierdut. Un lirism informal, foarte mediteranean: memoria mării, a pământului ars, a timpului care trece și lasă semnul său auriu asupra lucrurilor.

Este un tablou care te obligă să te oprești. Iar într-o lume în care totul aleargă, aceasta este deja o formă de frumusețe.

Orizont de rugină și liniște

Opera se prezintă ca un peisaj abstract, aproape o amintire de peisaj. Nu există o siluetă, niciun loc precis. Există însă o linie: o bandă orizontală, caldă, aurie și arsă, care taie pânza la aproximativ două treimi de sus și devine adevăratul inima a picturii.

Deasupra acelei linii, cerul. Un gri-azuriu prăfuit, cu textură, consumat de vreme ca un zid scorojit sau ca o ceață marină dimineața. Se pare că este făcut din straturi, din nuanțe suprapuse, din nisip și cenușă. De acolo coboară, aproape în vârfuri degetelor, semne verticale aurii: par ca fire de iarbă uscată, sau ploaie care cade invers, sau resturi ale unui oraș îndepărtat care se estompează.

Mai jos, apa. Un albastru profund, nocturn, aproape catifelat, care nu reflectă cerul, ci îl reinterpretează. Acolo linia aurie se dublează și se înmulțește: reflexia ei tremură, se întinde, se desparte în sute de dungi verticale mici, ca și cum lumina s-ar topi.

Aceasta este puterea tabloului: dialogul dintre materie și lumină.

Materia este densă, aspră, palpabilă. Se simte lucrarea cu spatula, cu zgârieturile, cu acumularea. Artistul nu pictează pe pânză, pare să o sape. Nuantele de rugină, de ocră, de bronz evocă ceva antic: o tablă ruginită de sare, un relicv, un zid din Palermo expus la mare și la soare.

Lumina, însă, este întreaga acelei benzi centrale. Nu este o lumină albă, este o lumină joasă, de apus. Acea care sosește când ziua se sfârșește și totul devine aur și umbră. Este un orizont care nu împarte, ci unește: cerul și apa se ating acolo, se confundă, se recunosc.

Apoi există două detalii care sparg simetria și dau viață operei. În jos, în dreapta, un mic semn auriu izolat, ca o navă îndepărtată sau ca o reflexie singuratică. Jos, în centru, un alt grup de dungi care ies din albastru, ca o ecou șters al liniei principale.

Este o operă care nu strigă. Susură.

Vorbește despre așteptare, despre melancolie dulce, despre acel moment suspendat între zi și noapte în care totul pare posibil și deja pierdut. Un lirism informal, foarte mediteranean: memoria mării, a pământului ars, a timpului care trece și lasă semnul său auriu asupra lucrurilor.

Este un tablou care te obligă să te oprești. Iar într-o lume în care totul aleargă, aceasta este deja o formă de frumusețe.

Detalii

Ediție
Original
Vândut de
Direct de la artist
Vândut cu ramă
Nu
Artist
Camillo Gannelli
Tehnică
Conținut mixt, Pictură acrilică
Titlu operei de artă
Paesaggio onirico
Semnatură
Semnat de mână
Țară
Italia
An
2026
Culoare
Alb, Albastru, Aur
Stare
Stare excelentă
Înălțime
50 cm
Lățime
50 cm
Greutate
2 kg
Descriere/Temă
Peisaje apă
Stil
Abstract
Perioadă
2020+
ItaliaVerificat
58
Obiecte vândute
100%
Privat

Obiecte similare

  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​

Pentru dvs. în

Artă Modernă și Contemporană

  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​
  • ​
    ​
    ​