Alessandro Padovan (1983) - BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass)






Peste 10 ani experiență în comerțul de artă și fondator de galerie.
2 € | ||
|---|---|---|
1 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucrarea Screw Art a lui Alessandro Padovan, semnată de mână și realizată în 2026, intitulată „BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass)”, folosește șuruburi pe o suprafață roșie și este realizată din fier și lemn, cu o vitrină din plexiglas.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: șurubul.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal asamblării, construcției și mecanicii, este here transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în cadrul căreia lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o oarecare vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbolul construirii și distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, care apare identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, cunoscut în întreaga lume pentru tehnica sa a Artei Șurubului (Screw Art).
Opera este împodobită cu o vitrinetă din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând operea într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în tradiția Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, amintind prin limbaj vizual și impact cultural de lucrări ale unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sanci și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordaj face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: șurubul.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața roșie. Șurubul, element asociat în mod normal asamblării, construcției și mecanicii, este here transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în cadrul căreia lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o oarecare vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbolul construirii și distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construire și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, care apare identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, cunoscut în întreaga lume pentru tehnica sa a Artei Șurubului (Screw Art).
Opera este împodobită cu o vitrinetă din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând operea într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în tradiția Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, amintind prin limbaj vizual și impact cultural de lucrări ale unor nume mari precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sanci și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordaj face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
