Alessandro Padovan - BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass)






Peste 10 ani experiență în comerțul de artă și fondator de galerie.
1 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Lucrarea originală în tehnică mixtă BERNARD AUBERTIN (con teca plexiglass), realizată de Alessandro Padovan în 2026, este semnată de mână, măsoară 31 × 31 cm și este însoțită de o vitrină din plexiglas; prezintă șuruburi dispuse pe o suprafață roșie.
Descriere de la vânzător
Opera ia naștere dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiția și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această lucrarea, însă tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața roșie. Șurubul, element, în mod normal asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o tip de vibrație vizuală. Privită frontal, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese în evidență adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu dorește să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, faimos în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se încadrează în urma Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt reproduceri nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord este ceea ce face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă."
Opera ia naștere dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist din Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiția și din materie elemente centrale ale poeticii sale. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această lucrarea, însă tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuielor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața roșie. Șurubul, element, în mod normal asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan, creând o tip de vibrație vizuală. Privită frontal, compoziția pare ordonată și minimală; privită lateral, însă, iese în evidență adevărata sa natură tridimensională și materială.
Opera nu dorește să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construirii și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață neliniștită, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, faimos în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se încadrează în urma Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca marilor nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt reproduceri nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abord este ceea ce face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și pasionați de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă."
