Matteo Ciffo (1987) - Frammenti - Nefertiti





220 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 146014 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sculptura contemporană Frammenti - Nefertiti de Matteo Ciffo este realizată prin turnarea la rece a pulberilor de marmură și piatră, este semnată și numerotată 6/8 în 2026.
Descriere de la vânzător
- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo. Titlu: Frammenti-Nefertiti
- Anul 2026. Ediția nr. 6/8 – Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Stare excelentă
Colecția FRAMMENTI
Dialogul cu sculptura clasică este un element central al acestei colecții. Formele asociate în mod tradițional cu ideea de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă sunt preluate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o stare tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluindu-și natura instabilă. Volumul se deschide, se desparte în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune înlătură ideea perfecțiunii ca stare absolută. Ceea ce pare etern își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este un simbol al nemuririi, ci o prezență străbătută de timp, expusă schimbării și restituită unei noi dimensiuni.
MATTEO CIFFO
Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, transformarea ei și memoria pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc de la o relație directă cu materiale nobile și complexe, precum pulberile de marmură și piatră, pigmenții naturali, pământurile armenești, oxizii și metalele. Nu le consider simple instrumente de expresie, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.
Printr-un proces pe care îl consider mai degrabă ritualic decât sculptural, piatra renaște sub îndrumarea mâinii mele. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viața lucrurilor care au fost sfărâmate, abandonate sau uitate. Fragmentele și resturile, provenite adesea din lucrările altor sculptori, devin materia primă a creațiilor mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în ele o istorie. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare lucrare ia naștere dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce era și devine altceva.
Parcursul ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională și se apropie de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibilă o stare de schimbare continuă.
Cercetarea mea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: par eterne și indestructibile, dar sunt totodată sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil își dezvăluie natura instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție transformă materia într-o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea face loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautoare, păstrând la suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.
Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea mea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în procesul său de transformare. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile se ivesc ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.
- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo. Titlu: Frammenti-Nefertiti
- Anul 2026. Ediția nr. 6/8 – Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Stare excelentă
Colecția FRAMMENTI
Dialogul cu sculptura clasică este un element central al acestei colecții. Formele asociate în mod tradițional cu ideea de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă sunt preluate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o stare tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluindu-și natura instabilă. Volumul se deschide, se desparte în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune înlătură ideea perfecțiunii ca stare absolută. Ceea ce pare etern își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este un simbol al nemuririi, ci o prezență străbătută de timp, expusă schimbării și restituită unei noi dimensiuni.
MATTEO CIFFO
Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, transformarea ei și memoria pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc de la o relație directă cu materiale nobile și complexe, precum pulberile de marmură și piatră, pigmenții naturali, pământurile armenești, oxizii și metalele. Nu le consider simple instrumente de expresie, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.
Printr-un proces pe care îl consider mai degrabă ritualic decât sculptural, piatra renaște sub îndrumarea mâinii mele. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viața lucrurilor care au fost sfărâmate, abandonate sau uitate. Fragmentele și resturile, provenite adesea din lucrările altor sculptori, devin materia primă a creațiilor mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în ele o istorie. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare lucrare ia naștere dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce era și devine altceva.
Parcursul ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională și se apropie de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibilă o stare de schimbare continuă.
Cercetarea mea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: par eterne și indestructibile, dar sunt totodată sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil își dezvăluie natura instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție transformă materia într-o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea face loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautoare, păstrând la suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.
Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea mea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în procesul său de transformare. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile se ivesc ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.

