Angelo Ruggeri - Fior d virtù - 1774-1474

Amerigo Vespucci
A treilea fiu al lui Nastagio Vespucci, notar florentin, și al nobilinei Elisabetta Mini, s-a născut la Florența la 9 martie 1454. În 1489, la cererea bancherului Lorenzo di Pierfrancesco de’ Medici, s-a transferat în Sevilla, unde l-a cunoscut pe Cristofor Columb. În timpul unei călătorii în slujba Portugaliei, în 1501, a observat că extinderea zonelor descoperite ajungea până la paralela de 50° Sud, înțelegând că se afla în prezența unui continent până atunci necunoscut, datorită și educației umaniste primite din copilărie de unchiul său Giorgio Antonio, cunoscut savant, care se unea experienței comerciale specifice familiei sale, un plus de valoare de mare însemnătate. Navigator și profund cercetător al mărilor, în timpul călătoriilor sale a explorat o bună parte a coastelor orientale ale Americii de Sud. Figura lui este foarte controversată, din cauza scrisorilor sale a căror autenticitate a fost adesea contestată, în care vorbește despre Mundus Novus, Noul Lume. Răspândirea lor rapidă a făcut ca geograful Martin Waldseemüller să folosească genul feminin (America) al numelui latinizat Americus pentru a desemna noul continent pe o hartă a lumii desenată în 1507, conținută în Cosmographiae Introductio. Ideea lui Waldseemüller era ca denumirea să se refere la actuala Americă de Sud, adică la țările atinse de Vespucci. În 1508 Amerigo Vespucci a fost numit de regele Ferdinando II de Aragon „Piloto Mayor de Castilla”, devenind responsabil de organizarea expedițiilor și de formarea piloților și a cartografilor, învățându-i să folosească cadranul și astrolabul. A murit în 1512 la Sevilla.
Il Fior di Virtù și La Sfera – codul 1774 al Bibliotecii Riccardiana din Florența
Într-un manuscris prețios se ascunde un indiciu fundamental despre cultura omului care a dat numele lumii noi și se înțelege de ce el, ciocanul său de comerciant, și nu alții, oricât de mari navigatori, a avut conștiința celei mai mari descoperiri a epocii moderne. Capodoperă a miniaturii florentine din secolul al XV-lea, prețios codificat scris de mână de celebrul Amerigo Vespucci, aceluia care a dat numele Lumei Noi. Este unul dintre textele cele mai iluminate, mai ales în secolul al XV-lea: o colecție de povești cu înțeles moralizator, având ca protagoniști animale, în raport cu trăsăturile comportamentale ale acestora, se regăsesc învățăminte de viață. Acest sistem, formulat de cultura clasică, de a contrapune vicii și virtuți și, prin artificiul literar al apologului, de a-l face cunoscut și celor din clasele sociale mai puțin educate rezistă până în lumea fantastică a lui Walt Disney și dincolo. Ilustrația manuscrisului Riccardiano 1774 conservat în Biblioteca Riccardiana din Florența se datorează mâinii lui Mariano del Buono, un mare miniaturist activ în Florența în a doua jumătate a secolului al XV-lea, care realizează picturi splendide chiar și în dimensiuni reduse, într-un format impus de structura paginii și destul de tipic pentru acest tip de texte. Codul este împărțit în două părți: prima este dedicată Fior di Virtù, iar cea de-a doua La Sfera, un poem mitologic și geografic, însemnat și prin prezența unor hărți prețioase atribuite lui Goro Dati, om politic și neguțător de mătase, care avea în acea vreme o vastă notorietate și răspândire. Este cu adevărat impresionant să îți imaginezi că Amerigo, puțin mai mult decât un adolescent, a copiat acest text, aproape un semn prevestitor pentru viitorul lui de comerciant navigator, om educat și viclean."