Deckherri - Conjecturae - 1686

Procesul autorilor: Johannes Deckherr și arta de a descoperi falsurile
Opera lui Johannis Deckherr se situează în inima marii perioade a erudiției critice de sfârșit de secol, când filologia, istoria și dreptul au început să demonteze sistematic atribuiri false, epistole spurie și autorități fictive care dominaseră secole întregi cunoașterea europeană. De Scriptis adespotis, pseudepigraphis et supposititiis nu este doar un simplu repertoriu, ci un adevărat tribunal textual, în care fiecare scriere anonimă sau suspectă este interogată, contextualizată și judecată. Această a treia ediție, extinsă și corectată, reflectă o maturizare metodologică și o extindere a domeniului de cercetare, confirmând volumul ca un instrument fundamental pentru teologi, juriști, medici și filosofi.
Valoare de piață
Pe piața anticarilor europeni, edițiile din secolul al XVII-lea ale lui Deckherr sunt rare și căutate, în special în mediul academic-specialist. Exemplare complete și bine conservate ale celei de-a treia ediții din Amsterdam, 1686, se situează în general într-o gamă între 1.500 și 2.500 de euro, cu valori mai mari pentru exemplare în legătorie coevală bine păstrată și cu marjă bună. Valoarea este susținută de importanța metodologică a operei și de statutul său de referință în istoria criticii textuale.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Legătură coezivă în piele maro integrală, cu nervuri pe spate și decoruri. Frontispiciu bicolore roșu și negru, cu pete și bruniuri fiziologice. În cărțile vechi, cu o istorie de mai multe secole, pot fi prezente unele imperfecțiuni, care nu sunt întotdeauna menționate în descriere. Pp. (6); 12nn; 412; 16nn; (8).

Titlul complet și autorul
Din Scriptis adespotis, pseudepigraphis și supposititiis conjecturae, cum additionibus variorum.
Amsterdam, la Editura Isbrandum Haring, 1686.
Johannis Deckherri.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Deckherr abordează unul dintre cele mai delicate noduri ale culturii europene: autoritatea textului. Printr-o vastă serie de scrieri anonime, pseudonime sau fals atribuite, autorul contestă tradiția acceptată, aplicând criterii istorice, stilistice și documentare. Opera se deplasează între teologie, drept, medicină și filozofie, arătând cum anonimatul nu este neutru, ci adesea un instrument de polemică, propagandă sau disimulare. În mod deosebit, utilizarea „coniectura” ca metodă prefigurează forme moderne de critică internă și comparativă. În acest sens, volumul reprezintă o etapă fundamentală în trecerea de la autoritatea bazată pe tradiție la autoritatea bazată pe verificare.

Biografia autorului
Johannes Deckherr, activ în secolul al XVII-lea, a fost jurist și judecător al Camerei Imperiale de la Spira, precum și avocat și procuror. Formarea sa juridică a influențat profund abordarea sa erudită: textele sunt tratate ca probe, autorii ca inculpați, iar istoria ca o sală de tribunal. Deckherr aparține acelei generații de savanți care au contribuit decisiv la nașterea filologiei critice moderne.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Prima ediție a operei a apărut în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, urmată de ediții extinse care atestă succesul și utilizarea continuă a textului ca manual de referință. Ediția din Amsterdam, 1686, tipărită de Isbrand Haring, este considerată una dintre cele mai complete, cu numeroase adăugiri și corecturi. Alegerea Amsterdamului ca loc de tipărire reflectă rolul central al orașului ca centru editorial liber și internațional, deosebit de potrivit pentru opere cu un conținut critic puternic și potențial controversat.

Bibliografie și Referințe
C. G. Kayser, Cel mai cuprinzător index al cărților pentru întreaga erudiție.
J. A. Fabricius, Biblioteca Latină.
J. Le Clerc, Arta criticii.
Cataloghi BnF și WorldCat, intrări Deckherr Johannes.
Studiu asupra istoriei pseudepigrafiei și a anonimatului textual în secolul al XVII-lea.