Sylvain BARBEROT - le ruban de Möbius

Moulajul bustului meu, acoperit cu elastomer de silicon, stă pe o placă de oțel inoxidabil, oglindă. Postura sa ușor îndoită îl îndeamnă să-și privească reflexia. Pielea lui, de aspect de porțelan, se topește ca ceara la soare pentru a se răspândi pe suprafața oglinzii. Pare să se desprindă de propria piele pentru a-și acoperi propria reflecție și a-și îneca dublul. Momentul pare grav și tensionat. Transformarea este iminentă, acolo unde doi protagoniști se înfruntă și se confundă. Aici este vorba despre o imagine a analizei lucrării artistului... Corpul artistului care privește propria lui producție, interioritatea sa, așa cum se observă un străin la care se bănuește că are porți ce ne pot deschide. Bunul Möbius este o formă geometrică care se desfășoară în spațiu pentru a ajunge la sine însăși ca semnul infinitului în matematică (∞). Moulajul rezultat din propriul torace este acoperit cu materialul folosit pentru realizarea moulajului. Un moulaj turnat, în esență fals. Bandajul Möbius se încurbează și se închide pe sine. În același mod, aici este corpul artistului care privește reflexia sa, ceea ce este la fel și opera artistului la fel de mult ca reflexia operei sale.
...și banda se închide din nou, suferind pielea sa în grosimea reflexiei.

Există două versiuni ale acestei opere. Una se bazează pe o placă de oțel inoxidabil oglindă neagră iar cealaltă pe o placă de oțel inoxidabil oglindă gri. Cele două busturi sunt complet identice.