[ANONYME. Attribué à A.C. de Caylus, à T.S. Gueulette ou à F. J. de P. Bernis] - Nocrion - Conte Allobroge - 1747

Operă incredibil de rară și foarte căutată de colecționarii de texte unice și antice.

Nocrion, Conte Allobroge

Legătură 19e - În Piele - Operă unică.

Chagrin Roșu decorat cu intarsii punzoniate în aur pe plăci pentru spate și titlul operei.

Pagini nr. 38 cu o incizie prețioasă pe frontispiciu + 5 foițe cu prezentarea completă în operă.

Măsuri 15,8 x 9,7 cm

În jurul anului 1740, Caylus a organizat ateliere săptămânale de scriere, în care participanții conveneau nivelul și stilul lingvistic de utilizat, astfel încât textul putea fi scris colectiv.

Cercetarea științifică implică colectarea și compararea datelor similare, în scopul de a dezvolta ipoteze generale. Mémoire-ul lui Caylus despre fabliaux din 1746 (nepublicat până în 1753) precede cu puțin Nocrion. Scrisoarea fictivă introductivă către Nocrion este datată decembrie 1746, cu data tipăririi în 1747 pe frontispiciu.

Narațiunea istorică și poetică începe cu Conte Allobroge, călare, însoțit de scutierul său, care au ajuns în apropierea unui curs de apă. În timpul opririi, scutierul a găsit câteva haine de femeie și le-a confiscat pentru a le ascunde. Ulterior, are loc întâlnirea cu trei femei (în narațiunea istorică), despre care se crede că erau trei zâne ale pădurii. Cele trei tinere, pentru a-și recăpăta hainele, acordă Conte-ului o putere 'Magică', de aici continuând cu parcursul operei prezentate.

În 1746, Caylus a publicat anonim o traducere a unui alt fabliau centrat pe divulgarea secretelor sexuale, Le Mantel mal taille (sau Court-Mantel), în colecția sa tematică, Les Manteaux. În acest fabliau, un mantou magic „mal tăiat” îmbracă femeile infidele, fie prea scurte, fie prea lungi, provocând haos la curtea regelui Arthur.

Se amintește cum Madame de Graffigny (1695–1753) a fost impresionată când a descoperit că a folosit un manuscris medieval ca una dintre sursele sale. The Coats este o colecție de unsprezece povestiri și un cântec pe tema mantalei, care traversează istoria, literatura și limbile lumii; doar unul dintre ele este un fabliau obscen. A doua parte, „2a parte, de care putem face abstracție”, oferă note academice, unele serioase, altele ridicole. Gluma constă în banalitatea mantalei ca obiect de erudiție, poate evocând narațiuni-objecți care dau voce unui ac sau unei monede, deși în Les Manteaux mantaua stimulează vorbirea celorlalți, rămânând strict non-verbală.

Tensiunea dintre prudența scriitorului antiquar și deschiderea sa mentală nu mai puțin cultivată față de textele antice dezvăluie jocul de putere din spatele cenzurii. Nocrion oferă o versiune proto-academică (mai degrabă decât pseudo de fabliau, tratându-l ca pe un text primit cu emoție și dexteritate lingvistică de către doi bărbați, deși este complet accesibil femeilor care citesc romane. Subiectul poveștii este limbajul secret și experiențele corpurilor femeilor, dar cititoarele sale sunt fluent vorbitoare de limbi antice și străine.

Cu toate acestea, în același timp, se resimte anxietatea de a categoriza și denumi obiecte vii de studiu. Unele obiecte animate par destinate să rămână invizibile și să scape clasificării chiar și cu ajutorul limbajului cel mai obscur. Aceste obiecte nu sunt neapărat mute. Dobândirea unei voci, la rândul său, le face potențial subiecte de cunoaștere. Este semnificativ că Nocrion este un text care încearcă să ofere o voce nouă limbajului și textelor din trecutul îndepărtat, printr-un interes pentru vocile feminine, care este în mare parte tipic pentru timpul său. Evul Mediu se angajează în sarcina de a denumi lumea în expansiune a cunoașterii iluministe, la fel cum fabliau-ul în franceza veche, reformulat fie ca operă libertină, fie ca obiect de studiu, a găsit un nou public și un nou limbaj.

Imaginile fotografice sunt o dovadă a stării excelente a acestei opere rarități de colecție, pentru observație și atenție cuvenită.