Valentine Penrose - Dons des féminines [collages Préf. de Paul Eluard] - 1951

Valentina Penrose. Darurile femeilor

Librairie "Les Pas Perdus", Paris, 1951, in-4° (33,8 x 26 cm), 66 de pagini, copertă integrală din pânză cu o ilustrație aplicată pe prima copertă, piesă de titlu din piele pe spate, copertine păstrate.

Prefață de Paul Eluard.

Relatări ilustrate cu 27 de colaje de Valentine Penrose în afara textului și 21 în interiorul textului. Text în franceză cu traducerea sa în limba engleză.

Ediția originală tipărită în 400 de exemplare, unul dintre cele 350 de exemplare numerotate pe hârtie de calitate.

Volum fort în stare foarte bună, o aureolă clară pe al doilea platou, mici defecte de uzură, interior în stare excelentă.

Ediție originală rară.


Dons des féminines este o antologie hibridă publicată în 1951 de către scriitoarea și artista suprarealistă franceză Valentine Penrose, care reunește 24 de poezii scurte însoțite de 27 de colaje alb-negru, precum și o gravură de Pablo Picasso în ediția limitată la 50 de exemplare numerotate.
Ce carte, considerată ca o lucrare surréalistă în întregime, povestește despre două femei, Maria Elona și Rubia, care fug de norma heterosexuală angajându-se într-o călătorie exotică prin peisaje onirice și periculoase, precum munți vertiginoși, jungle dese sau câmpuri de luptă, pentru a trăi pe deplin iubirea lor lesbiană.
Ce alegere a exotismului simbolic servește la eliberarea eroilor din constrângerile legate de modelul femeii hétéronormative.

Colajele, realizate din materiale provenite din reviste științifice și reviste de modă din secolul al XIX-lea, pun în scenă scene în care identitățile de gen se hibridizează, cu figuri feminine în ținute masculine și creaturi fantastice, precum un insectic auriu cu două picioare umane, care tulbură realitatea familiară.
Ce dispozitiv text/image, unde fiecare poem în franceză este urmat de traducerea sa în engleză și de un colaj, se inspiră din tehnicile lui Max Ernst, în special din lucrarea sa 'Une semaine de bonté', dar reprezintă o rescriere feministă și feminină a acestor strategii narative.
Doris Eibl subliniază că această colecție poate fi văzută ca o ripostă la „fantasii erotice adesea violente” ale colajelor lui Ernst, prin preluarea tehnicilor suprarealiste pentru a evidenția viziuni feminine.

Lucrarea se înscrie într-o tradiție saphică, făcând referire la insula Lesbos, simbol al sexualității lesbiene, și se inspiră din figuri precum Renée Vivien sau Natalie Barney.
Inspirația personală a lui Penrose este de asemenea evidentă: ea a călătorit în India în 1936 cu artista Alice Rahon, o relație amoroasă care probabil a influențat crearea narațiunii.
Paul Éluard a semnat prefața cărții, lăudând „scrierea minunată și savantă” și „obiectivitatea naivă” a colajelor.
Lucrarea, publicată de librăria Les Pas Perdus din Paris, reprezintă un exemplu emblematic de scriere de colaj, caracterizată prin asocieri rapide și neașteptate, inversiuni și halucinații vizuale.