B. Lorini - fortificationi (ARCHITECTURE) - 1609






Specialist în literatură de călătorie și tipărituri rare pre-1600, cu 28 de ani experiență.
| 330 € | ||
|---|---|---|
| 310 € | ||
| 290 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 121798 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Fortificațiile lui Buonaiuto Lorini ( Veneția 1609 ) pe pergament cu ilustrații originale arată tranziția către teoria fortificațiilor moderne și geometria aplicată.
Descriere de la vânzător
Buonaiuto Lorini, Fortificațiile (Veneția, 1609)
Autorul: Buonaiuto Lorini (cca. 1540 – după 1611)
• Inginer militar florentin, format într-un mediu profund afectat de războaiele italiene (1494–1559), care evidențiaseră urgența inovării tehnicilor defensive.
• A lucrat în slujba Republicii Veneția, unul dintre cele mai avansate state italiene în domeniul tehnologiei de război, și a participat la șantiere de construcții și întreprinderi militare în special în zonele Veneto și Mediterana.
• Membru al acelei generații de ingineri care a transformat disciplina dintr-o artă empirică într-o știință aplicată, influențată de matematică, geometrie și desen tehnic.
⸻
Context istoric
• Sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea: perioadă în care așa-numita „fortificație modernă” sau stil italian, dezvoltată ca răspuns la focul de artilerie, s-a impus în toată Europa.
• Orașele și porturile europene au fost apărate cu bastioane înclinate, lucrări de terasament și sisteme de foc încrucișat, înlocuind zidurile medievale verticale, acum învechite.
• Veneția, o putere maritimă și comercială, avea un interes vital în perfecționarea lucrărilor defensive, atât de-a lungul Mării Adriatice, cât și în posesiunile sale de peste mări.
• Lucrările de inginerie militară nu erau doar manuale tehnice, ci instrumente de prestigiu politic și de difuzare a cunoștințelor științifice, destinate nobililor, prinților și căpitanilor, precum și inginerilor.
⸻
Opera
• Titlu complet (1609): Despre fortificațiile lui Buonaiuto Lorini, inginer florentin, cinci cărți, în care sunt demonstrate clar și ușor regulile și arta fortificării oricărui tip de loc, cu apărări, contramine și artilerie: cu o declarație a măsurătorilor și a ordinelor militare antice și moderne. Cu desene și figuri pe cupru.
• Ediția venețiană din 1609: cea mai cunoscută și mai răspândită, bogat ilustrată cu planșe calcografice care combină textul și imaginile într-un sistem tehnic de comunicare extrem de modern.
• Structurat în cinci cărți, tratează:
1. Principii generale ale fortificării.
2. Tipuri de piețe (orașe, porturi, castele).
3. Tehnici de atac și apărare, contramine și artilerie.
4. Chestiuni de măsurare și proporție geometrică.
5. Ordine militare, antice și moderne, și aplicarea lor în prezent.
⸻
Semnificație și Impact
• Codificarea „fortificației moderne”: Lorini a contribuit la stabilirea regulilor geometrice ale noii științe militare italiene, făcându-le ușor de înțeles și de transmisibil printr-o operă organică și didactică.
• O operă de prestigiu european: cartea, scrisă în limba italiană vernaculară și nu în latină, era destinată să circule nu doar printre savanți, ci și printre căpitani și patricieni, devenind un manual practic și politic.
• Influența asupra tratatelor ulterioare: Le fortificații se înscrie în linia marilor tratate de inginerie militară (de la Francesco di Giorgio Martini la Scamozzi, până la Vauban în Franța), contribuind la răspândirea „școlii italiene” de fortificații în Europa.
• Instrument vizual: gravurile au fost decisive în difuzarea modelului orașului fortificat bastionat, oferind inginerilor și suveranilor un instrument de referință tangibil.
• Valoare istorică: lucrarea documentează nu doar teoria fortificării, ci și climatul cultural al unei Italii care, deși fragmentată politic, a rămas în centrul revoluției științifico-militare din secolul al XVII-lea.
⸻
Concluzie
Ediția venețiană din 1609 a lucrării „Le fortificazioni” de Buonaiuto Lorini este o piatră de hotar în tratatele militare europene. Reprezintă tranziția de la arta empirică a inginerilor militari renascenști la o știință a fortificațiilor, bazată pe geometrie, proporție și utilizarea rațională a spațiului urban și teritorial.
Influența sa s-a extins mult dincolo de granițele italiene, contribuind la modelarea culturii tehnico-militare care avea să domine secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, până la epoca vaubaniană și standardizarea cetăților moderne.
colaționare și stare de conservare
stare excelentă de conservare în ciuda petelor puternice de umiditate, dar per total un exemplar frumos, colaționare 13 pagini nenumerotate, 303 pagini numerotate dar cu număr de eroare la 299 deoarece paginile 57-60 nu sunt tipărite ca toate celelalte exemplare din registrele bibliotecii, o eroare de numerotare care datează de la toate exemplarele și nu doar de la acesta.
Livrare în termen de 24 de ore lucrătoare în întreaga UE, 72 de ore lucrătoare pentru țările din afara UE, ambalare atentă și transport asigurat
Buonaiuto Lorini, Fortificațiile (Veneția, 1609)
Autorul: Buonaiuto Lorini (cca. 1540 – după 1611)
• Inginer militar florentin, format într-un mediu profund afectat de războaiele italiene (1494–1559), care evidențiaseră urgența inovării tehnicilor defensive.
• A lucrat în slujba Republicii Veneția, unul dintre cele mai avansate state italiene în domeniul tehnologiei de război, și a participat la șantiere de construcții și întreprinderi militare în special în zonele Veneto și Mediterana.
• Membru al acelei generații de ingineri care a transformat disciplina dintr-o artă empirică într-o știință aplicată, influențată de matematică, geometrie și desen tehnic.
⸻
Context istoric
• Sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea: perioadă în care așa-numita „fortificație modernă” sau stil italian, dezvoltată ca răspuns la focul de artilerie, s-a impus în toată Europa.
• Orașele și porturile europene au fost apărate cu bastioane înclinate, lucrări de terasament și sisteme de foc încrucișat, înlocuind zidurile medievale verticale, acum învechite.
• Veneția, o putere maritimă și comercială, avea un interes vital în perfecționarea lucrărilor defensive, atât de-a lungul Mării Adriatice, cât și în posesiunile sale de peste mări.
• Lucrările de inginerie militară nu erau doar manuale tehnice, ci instrumente de prestigiu politic și de difuzare a cunoștințelor științifice, destinate nobililor, prinților și căpitanilor, precum și inginerilor.
⸻
Opera
• Titlu complet (1609): Despre fortificațiile lui Buonaiuto Lorini, inginer florentin, cinci cărți, în care sunt demonstrate clar și ușor regulile și arta fortificării oricărui tip de loc, cu apărări, contramine și artilerie: cu o declarație a măsurătorilor și a ordinelor militare antice și moderne. Cu desene și figuri pe cupru.
• Ediția venețiană din 1609: cea mai cunoscută și mai răspândită, bogat ilustrată cu planșe calcografice care combină textul și imaginile într-un sistem tehnic de comunicare extrem de modern.
• Structurat în cinci cărți, tratează:
1. Principii generale ale fortificării.
2. Tipuri de piețe (orașe, porturi, castele).
3. Tehnici de atac și apărare, contramine și artilerie.
4. Chestiuni de măsurare și proporție geometrică.
5. Ordine militare, antice și moderne, și aplicarea lor în prezent.
⸻
Semnificație și Impact
• Codificarea „fortificației moderne”: Lorini a contribuit la stabilirea regulilor geometrice ale noii științe militare italiene, făcându-le ușor de înțeles și de transmisibil printr-o operă organică și didactică.
• O operă de prestigiu european: cartea, scrisă în limba italiană vernaculară și nu în latină, era destinată să circule nu doar printre savanți, ci și printre căpitani și patricieni, devenind un manual practic și politic.
• Influența asupra tratatelor ulterioare: Le fortificații se înscrie în linia marilor tratate de inginerie militară (de la Francesco di Giorgio Martini la Scamozzi, până la Vauban în Franța), contribuind la răspândirea „școlii italiene” de fortificații în Europa.
• Instrument vizual: gravurile au fost decisive în difuzarea modelului orașului fortificat bastionat, oferind inginerilor și suveranilor un instrument de referință tangibil.
• Valoare istorică: lucrarea documentează nu doar teoria fortificării, ci și climatul cultural al unei Italii care, deși fragmentată politic, a rămas în centrul revoluției științifico-militare din secolul al XVII-lea.
⸻
Concluzie
Ediția venețiană din 1609 a lucrării „Le fortificazioni” de Buonaiuto Lorini este o piatră de hotar în tratatele militare europene. Reprezintă tranziția de la arta empirică a inginerilor militari renascenști la o știință a fortificațiilor, bazată pe geometrie, proporție și utilizarea rațională a spațiului urban și teritorial.
Influența sa s-a extins mult dincolo de granițele italiene, contribuind la modelarea culturii tehnico-militare care avea să domine secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, până la epoca vaubaniană și standardizarea cetăților moderne.
colaționare și stare de conservare
stare excelentă de conservare în ciuda petelor puternice de umiditate, dar per total un exemplar frumos, colaționare 13 pagini nenumerotate, 303 pagini numerotate dar cu număr de eroare la 299 deoarece paginile 57-60 nu sunt tipărite ca toate celelalte exemplare din registrele bibliotecii, o eroare de numerotare care datează de la toate exemplarele și nu doar de la acesta.
Livrare în termen de 24 de ore lucrătoare în întreaga UE, 72 de ore lucrătoare pentru țările din afara UE, ambalare atentă și transport asigurat
