Partial: M. Z. - Topographiae sive Descriptionis Galliae - 1657

Elegitur prezintă în exclusivitate: Topographia Galliae – Pars VI: Provinciarum Berry, Auvergne & Limosin
Frankfurti, Apud Casparum Merianum, 1657

⸻

Lucrarea și contextul său editorial

Acest volum face parte din monumentala serie Topographia, una dintre cele mai mari inițiative editoriale ale secolului al XVII-lea, rodul colaborării dintre geograful Martin Zeiller (1589–1661) și renumita tipografie Merian din Frankfurt. Seria, cuprinzând peste treizeci de volume publicate între 1640 și 1688, reprezintă una dintre cele mai ambițioase sinteze de geografie corografică, iconografie urbană și descriere anticariană produse în epoca modernă.

Această parte a VI-a, dedicată provinciilor Berry, Auvergne și Limousin, a fost tipărită în 1657 de Caspar Merian (1627–1686), fiul și succesorul marelui gravor elvețian Matthäus Merian cel Bătrân (1593–1650). Caspar și-a continuat opera cu o disciplină filologică și o calitate grafică extraordinare, contribuind la conferirea producției lui Merian a unui caracter aproape „enciclopedic”, un precursor al popularizării moderne.

⸻

Autorul: Martin Zeiller

Zeiller, un savant german cu pregătire umanistă, a fost unul dintre cei mai prolifici compilatori de informații geografice ai timpului său. Lucrările sale datează dintr-o epocă în care geografia descriptivă, combinând observația directă, informațiile de călătorie, studiul anticariat și organizarea cartografică, devenea un instrument fundamental de cunoaștere politică și economică pentru statele europene.

Scrierea sa, într-o latină elegantă și clară, combină topografia, istoria locală, știrile politice și descrierile obiceiurilor, urmând modelul corografiei renascentiste, dar extinzându-l spre o perspectivă protostatistică.

⸻

Mesele și designerii

Inima principală a Topographiei o reprezintă gravurile pe placă de cupru, o adevărată caracteristică a atelierului lui Merian. Vederile urbane și reprezentările castelelor, mănăstirilor, orașelor fortificate și peisajelor agricole din Berry, Auvergne și Limousin au fost gravate în mare parte de Matthäus Merian cel Bătrân în anii dinaintea morții sale și completate de:
• Caspar Merian
• Matthäus Merian cel Tânăr (1621–1687)
• Niște colaboratori anonimi ai atelierului din Frankfurt, specializați în vederi în perspectivă.

Planșele — aproximativ cincizeci în volum — combină o precizie cartografică uimitoare cu o redare picturală rafinată. Utilizarea unei vederi de sus și a perspectivei arhitecturale le face mărturii de neînlocuit ale planificării urbane franceze prerevoluționare.

⸻

Frontispiciul

Magnificul frontispiciu calcografic, plin de simbolism monarhic, încadrează textul într-o coroană regală înconjurată de gulerul Ordinului Sfântului Duh – cea mai înaltă distincție a monarhiei franceze – susținută de palmieri și panglici alegorice.
Această iconografie nu este pur ornamentală: ea reafirmă centralitatea Franței ca putere europeană și dorința de a o reprezenta în toată grandoarea sa geografică.

⸻

Semnificația și impactul cultural al operei

Publicată în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, într-o Europă încă marcată de Războiul de Treizeci de Ani, Topographia Galliae capătă o valoare care transcende simpla descriere a locurilor. Este un instrument pentru:
• cunoștințe de stat, utile negustorilor, diplomaților și administratorilor;
• promovarea culturală, întrucât oferă o imagine ordonată și glorioasă a Franței;
• conservarea memoriei, oferind reprezentări ale orașelor și teritoriilor care s-au schimbat drastic astăzi.

Nu este o coincidență faptul că lucrările din această serie au aparținut bibliotecilor princiare, precum cea a Ducelui de Orléans, și că au fost consultate de călători cultivați, oameni de știință, ofițeri militari și cartografi.

⸻

Legături cu evenimente și personaje istorice

Răspândirea lucrării Topographia a fost facilitată de extinderea tipografiei germane la sfârșitul secolului al XVII-lea și de mobilitatea crescândă a intelectualilor europeni. Printre utilizatorii și citatorii lucrării s-au numărat:
• Gottfried Wilhelm Leibniz, care a consultat diverse serii Meridian pentru studiile sale diplomatice;
• Jean-Baptiste Colbert, ministru al lui Ludovic al XIV-lea, care a promovat lucrări de descriere teritorială într-un spirit similar;
• Inginerii regali ai Regelui Soare, inclusiv Vauban, pentru care vederile orașelor franceze au fost referințe utile.

Există o anecdotă binecunoscută relatată în corespondența contemporană: niște călători olandezi, surprinși de fidelitatea opiniilor lui Merian, au purtat volumele cu ei pentru a recunoaște mai bine orașele franceze în călătoria lor, ca un fel de atlas portabil ante litteram.

⸻

Concluzie

Topographia Galliae – Pars VI este o capodoperă care combină rigoarea erudită, splendoarea iconografică și măiestria fină a intaglio-ului. Lucrarea mărturisește nu doar măiestria merienilor, ci și nașterea unei noi culturi de reprezentare teritorială în inima Europei moderne.
Este, în toate privințele, o simfonie cartografică a secolului al XVII-lea: austeră, solemnă, ambițioasă din punct de vedere științific și somptuoasă din punct de vedere artistic. O carte nu doar de răsfoit, ci de contemplat.


Colație și starea de preservare.

Stare excelentă de conservare, colaționarea este următoarea: 24 de pagini numerotate, 3 pagini nenumerotate formând Indexul, iar în interior se află magnificele 7 planșe pliate pe două pagini.