Vitruvio - Les Dix Livres d’Architecture - 1684

Vitruvio și știința construcțiilor în arhitectura lui Luigi XIV
Traducerea lui Claude Perrault a celor Zece Cărți de Arhitectură reprezintă una dintre cele mai influente reinterpretări ale textului vitruvian în Europa secolului al XVII-lea. Perrault, protagonist al culturii clasiciste franceze și figură centrală a Académie Royale d’Architecture, reinterpretează Vitruviu filtrându-l printr-o raționalitate nouă, cartesiana, care diminuează autoritatea absolută a antichității pentru a o deschide experimentului științific, proporției măsurabile, ochiului modern. Volumul din 1684 este mai amplu, mai bogat în aparatură și mai conștient de funcția politică a arhitecturii, plasându-se nu doar ca text fondator, ci și ca instrument critic pentru definirea gustului oficial sub Ludovic al XIV-lea. Aparatul iconografic, monumental, își are rădăcinile în simbolismul puterii monarhice și în rigorile ordinii clasice, transformând lectura într-un parcurs inițiatic printre geometrie, edificii ideale și allegorii care legitimează noul clasicism francez.
Valoare de piață
Pe piața internațională, copiile complete ale celei de-a doua ediții Perrault, în condiții bune de legătorie și cu ilustrații intacte, oscilează în general între 2.500 și 5.500 de euro, iar exemplarele deosebit de proaspete și cu proveniențe de prestigiu ating sau depășesc pragul de 6.500–7.000 de euro. Valoarea este puternic influențată de integritatea ilustrațiilor și de calitatea frontispiciului gravat.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Exemplar cu frontispiciu gravat, bogat în ilustrații în text, numeroase plăci și figuri explicative. Legătorie integrală din piele veche, cu spate cu nervuri și decor de aur, semne de uzură. Interior cu unele îngălbeniri și brunificări. Pp. (2); 20 nn; 354; 16 nn; (2). În cărțile vechi, cu o istorie de secole, pot fi prezente unele imperfecțiuni, care nu sunt întotdeauna menționate în descriere.

Titlul complet și autorul
Cele Zece Cărți de Arhitectură ale lui Vitruviu.
Paris, Jean-Baptiste Coignard, 1684.
Marcus Vitruvius Pollio.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Textul vitruvian stă la baza teoretică a întregii arhitecturi occidentale: proporții, ordine, materiale, mașini și inginerie civilă își găsesc aici prima organizare sistematică. A doua ediție a versiunii Perrault joacă un rol decisiv deoarece propune o interpretare inovatoare, mai puțin dogmatică și mai experimentală, care va influența profund teoria arhitecturală franceză și arhitectura academică. Notele lui Perrault deschid posibilitatea ca Vitruviu să fie falibil, discutabil, chiar superabil: este începutul clasicismului critic. Tabelele completează această abordare oferind un lexic vizual care îmbină antichitatea și modernitatea, contribuind la definirea „gustului în maniera regelui”, punct cardinal al arhitecturii din Marele Secol.
Aparatul iconografic, dominat de marele allegorie de pe frontispiciu, introduce un parcurs aproape esoteric: Vitruviu primește inspirația, figurile personificate ale artelor dialoghează în lumina puterii; geometria devine simbolul raționalității, iar arhitectura însăși se manifestă ca știința relațiilor invizibile.

Biografia autorului
Marcus Vitruvius Pollio, arhitect și inginer militar roman activ în secolul I î.Hr., a lucrat sub conducerea lui Cezar și a lui Augustus. Opera sa, De architectura, este singurul tratat de arhitectură din antichitate care a ajuns complet până în zilele noastre și reprezintă baza teoretică a arhitecturii occidentale.

Claude Perrault (1613–1688), medic, om de știință, arhitect și membru al Académie Royale des Sciences, este o figură centrală a clasicismului francez. Autor al celebrei fațade orientale a Louvre-ului, a introdus o viziune critică asupra tradiției clasice, bazată pe măsurare, experiență și observație științifică.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Prima ediție a traducerii lui Perrault a fost publicată în 1673, inaugurând o nouă etapă vitruviană marcată de participarea directă a Académie Royale. A doua ediție, din 1684, extinsă, corectată și îmbogățită cu noi figuri, a consolidat succesul operei, fiind răspândită printre arhitecți, ingineri și colecționari. Este considerată cea mai autoritară ediție dintre cele din secolul al XVII-lea din zona franceză și una dintre cele mai importante din tradiția vitruviană post-renascentistă. Volumul a circulat pe scară largă în bibliotecile aristocratice și în cabinetele științifice, devenind o referință indispensabilă pentru formarea arhitecților din regat.

Bibliografie și Referințe
BALDUS, edițiile franceze ale lui Vitruve din secolul al XVII-lea
FOWLER, Vitruvius și tradiția clasică franceză
MILLARD, Cărți de arhitectură franceze din secolul al XVII-lea
WORLD CAT, BnF, ICCU, ESTC pentru colaborări și localizări
Germain, Claude Perrault și Academia
LE FÈVRE, Comentariu asupra ediției Coignard