Bachibouzouk (1977) - Les toits de Mumbai

În această sculptură-semnal, Bachibouzouk, artist bruxellois din street art, transformă o simplă placă de lemn într-o metropolă, vibrantă și strânsă ca un suflu.
Pătrate de balsa și dreptunghiuri de metal, vopsite cu spray ca niște scântei de răsărit sau apus, se îngrămădesc precum case improvizate, acoperișuri din tablă, adăposturi miniaturale. Fiecare element pare să aibă propria poveste, propria căldură, dar toți sunt irezistibil atrași unii spre alții. O oraș dens, compact, aproape organic, unde apropierea devine ritm și respirație.

În mijlocul acestei efervescențe, două linii lungi și goale trasează bulevarde tăcute — curgeri de aer, promisiuni de trecere. Ele sfâșie orașul ca două drumuri posibile, două evadări într-o lume unde totul se atinge.

Opera captează energia brută a urbanității, intimitatea mulțimilor și poezia haotică a orașelor care se inventează pe sine.
Un fragment de Mumbai reinterpretat, un vis de street art devenit sculptură, o cartografie sensibilă unde te pierzi cu plăcere.

Lemnul, material modest și respirabil, păstrează memoria vieții.
Acoperișurile din balsa par ușoare, gata să zboare, dar baza le reține: ca visele noastre de evadare reținute de greutatea cotidianului.


Această sculptură vorbește despre densitatea umană.
de la căldura pe care o simțim când totul este prea aproape,
vid care se strecoară totuși între ziduri.

Un fragment de oraș înghețat în elanul său.
unde încă se percepe zgomotul pașilor
zumzetul ferestrelor
și această respirație colectivă pe care o numim « a locui ».