Dinți fosili de Megalodon – Miocen – Pliocen (aproximativ 23 – 3,6 milioane de ani în urmă) Dente - Rechin preistoric gigantic Otodus - Înălțime: 100 mm - Lățime: 90 mm- 121 g

Un dinte care pare să poarte încă respirația oceanului antic. Acest exemplar de Otodus Megalodon, provenit din sedimentele costiere ale North Carolina, se distinge prin coloritul său intens bruno-ramat, rezultat al unei mineralizări îndelungate în medii bogate în oxizi de fier și mangan. Rădăcina, largă și aspră precum suprafața unei roci vulcanice, povestește milioane de ani de ședere în subsolul marin; coroana, însă, este strălucitoare și compactă, traversată de vene deschise și închise, alternând precum mareele fosilizate. În timpul Miocene și Pliocene, între 6 și 3 milioane de ani în urmă, acești dinți echipau gura celui mai mare rechin care a existat vreodată, capabil să atingă dimensiuni de până la 18 metri și să exercite o forță de mușcare comparabilă cu cea a unui tiranozaur. Fiecare dinte făcea parte dintr-un sistem complex de peste două sute cincizeci de elemente, dispuse în rânduri care se reînnoiau continuu: un mecanism evolutiv perfect, simbol al echilibrului între feroce și adaptare. În acest fosil coexistă materie și memorie. Culoarea rădăcinii dezvăluie prezența mineralelor care au păstrat forma sa, în timp ce smalțul, încă strălucitor, păstrează amprenta precisă a naturii sale prădătoare. Astăzi, acest dinte nu este doar un artefact științific, ci o relicvă a puterii timpului, un fragment de ocean pietrificat ce unește geologia, biologia și arta naturală. Fiecare detaliu — strălucirea vârfului, microfisurile rădăcinii, urmele de uzură de la margini — atestă trecerea de la regnul vieții la cel al pietrei, de la mare la tăcere.