Jacint Conill Orriols (1914-1992) - Calle del viejo torreón

Semnat în partea de jos.

Starea lucrării este acceptabilă

Se prezintă înrămată lucrarea (rama prezintă câteva defecte minore).

Dimensiunile lucrării: 65 x 81 cm.

Dimensiunile lucrării înrămate: 79 x 95 cm.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Biografia artistului

Lucrarea va fi semnată de artist în partea de jos și pe spate.

Se prezintă cadrul picturii.

Starea lucrării este bună

Măsurători lucrare: 50 cm. în înălțime x 73 cm. în lățime

Măsuri cadru: 65 cm înălțime x 91 cm lățime.

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Biografie a artistului

S-a născut în Vic pe 30 ianuarie 1914 și a murit în același oraș pe 12 aprilie 1992.

S-a format în orașul său, a fost un mare desenator și lucrările sale au fost întotdeauna realizate după natură, în inima naturii.

Artist, unul dintre mulții a căror tinerețe a fost amărâtă de ororile războiului din '36, primele sale picturi nu au apărut publicului înainte de 1942.

Expozițiile sale personale au început la Sala Busquets din Barcelona (1946, 1947, 1949). Câțiva ani mai târziu, a ajuns la Madrid, prima sa expoziție având loc în 1955 la Salón Dardo, sub bagheta criticului perspicace Gil Fillol; a urmat un nou spațiu expozițional, Eureka, pe Gran Vía, unde a expus în anii 1960, 1963, 1964, 1965, 1966 și 1968. Ultima sa expoziție, din 1969, a avut loc la prestigiosul Salón Cano.

A expus anual la Barcelona, la Sala Pinacoteca (recent desființată), dar și la Bilbao, Valencia, Vitoria și, bineînțeles, la Vic, orașul său natal.

Merită subliniate premiile primite la Expozițiile Naționale de la Madrid. În 1950, a câștigat o a treia medalie pentru lucrarea sa: Plopi și stejari, iar la Salonul de Toamnă, o altă medalie pentru lucrarea: Ceață în pădure, și un alt premiu în 1951, o primă medalie, pentru pânza: Ploaie de iarnă.

OBRA

Pictura sa în ulei are un simț al unui lirism intens, cu griuri și delicatețe sidefiate cu accent sincer, evitând contrastele excesive și macabre.

Lucrarea sa necesită mai multe tușe de pensulă, motiv pentru care are grosime și textură bună, aplicate conform simțului său estetic și pentru a specifica efectele.

Stilul său a fost descris ca un amestec de onestitate în reprezentare, execuție iscusită și lucrări lirice, obținând griuri estompate și tonuri sidefate.

În primul rând, avem un tip atractiv de figurație pe care, la sfârșitul zilelor sale, l-a compus cu naturalism, măiestrie și entuziasm, în atelierul său din Plaza de Vic.

Unele titluri ale pânzelor sale reflectă în mod clar exigențele sale estetice: „După-amiază de iarnă”, „Dumbravă”, „Treieratul în Pirinei”, „Zi de piață”, „Ceață în Catedrala Vic”, „Ploaie”, „Bărci pe Costa Brava” etc...

Conform Dicționarului Biografic al Artiștilor din Catalonia (1951), avea lucrări ale sale la Muzeul de Artă Modernă din Barcelona, în numeroase colecții private, unele în Wooster (SUA), Havana (Cuba) și Buenos Aires (Argentina).

Bernardino de Pantorba, în cartea sa „Pictorii peisagiști catalani”, spune despre opera lui Conill că aceasta tinde întotdeauna să ne ofere reprezentări ale unor aspecte cenușii, ploioase, reci ale subiectelor pe care le interpretează cu un accent oarecum liric și melancolic. Copaci, plopi, râuri, cătune, nori, peisaje îndepărtate - totul în picturile sale este impregnat de umezeală.

Din orașul său natal, Vic, din peisajul său rural profund iubit, artistul a surprins viziuni personale, extrem de distinctive, întotdeauna impregnate de poezie. O trăsătură caracteristică a peisajelor sale sunt plopii înalți și goi, udați de burnița abia vizibilă care cade peste ei.

La Madrid era cunoscut drept pictorul ceții (foarte greu, de altfel, de surprins).

Deputatul Cataloniei și consilierul pentru cultură al Consiliului Local Vic a declarat, la o expoziție omagială adusă artistului în 1995: „Pictorul născut în Vic, Jacinto Conill, a surprins cel mai autentic lumina subtilă a câmpiei Vic. Pânzele sale sunt impregnate de mister; cețurile și transparențele pe care le folosește în peisajele sale le conferă o notă de lirism personal.”

O viață dedicată picturii și iubirii sale pentru oraș. Cu siguranță, amintirea sa prețioasă va dăinui prin opera sa.