Sculptură, Grande Mūkha-liṅga, maschera rituale per Śiva-liṅga, India, XIX secolo - 23.5 cm - Turnare de bronz prin metoda cirei pierdute.






Are peste 25 de ani experiență în arta asiatică și a avut galerie de artă.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 122553 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Mască de bronz Mukha-lingă din Imperiul Maratha, India, secolul XIX, dintr-o colecție privată; dimensiuni 23,5 × 16 × 8 cm, neautografată, în stare bună, fără suport.
Descriere de la vânzător
Mască rituală pentru Śiva-liṅga, din bronz, India de vest, Maharashtra (Deccan), secolul al XIX-lea.
Mască din bronz plin obținută prin tehnica de turnare în ceară pierdută, concepută ca acoperire frontală a liṅgii în timpul cultului śivaita. Fața, cu pleoapele puternic alungite și închise într-o concentrare ieratică, prezintă un nas ascuțit și o gură strânsă cu mustăți stilizate gravate pe marginea buzei: un cod fisionomic tipic producției devoționale din Deccan. Urechile largi, perforate, erau folosite pentru fixarea cerceilor votivi.
Elementul cel mai caracteristic este coiful emisferic cu benzi inelare, care redă într-o cheie antropomorfă aceeași formă ca a liṅga-ului și întărește identificarea cu Śiva; în centrul frunții se zărește semnul subtil al tilaka/ūrṇā, o altă referință la iconografia śivaită.
Interiorul dezvăluie o patină de contact splendidă, cu depuneri aurii și velaturi verzi rezultate din abluzia ritualică (abhiṣeka) cu apă, lapte, ghee și unguente: urme de utilizare care atestă o ședere îndelungată în sanctuar. Legătura este deosebit de strălucitoare și „caldă”, calitate apreciată în atelierele din Maharashtra pentru obiecte destinate să fie vizibile sub lumina lampilor cu ulei. Grosimea turnării, chiar și sub forma unei măști, conferă obiectului o greutate și o soliditate remarcabile, coerente cu utilizarea liturgică pe un liṅga de dimensiuni bune.
Din punct de vedere al tipologiei, proporțiilor și limbajului stilistic – față ovală, ochi migdalați sculptați cu gene lungi, mustață arcuată, acoperiș cupolat în registre – opera se plasează cu siguranță în zona maharashtriană a secolului al XIX-lea, domeniu în care mūkha-liṅga erau aplicate în zilele de sărbătoare pentru a 'umaniza' semnul aniconic al lui Śiva și pentru a primi ofrande, ghirlande și unguente.
Stare de conservare foarte bună pentru vârstă și mici oxidări coerente; patină internă de calitate rară. Exemplu cu o prezență puternică, important prin dimensiuni, greutate și strălucirea aliajului, reprezentând perfect devotamentul popular śivaita din Deccan.
Mască rituală pentru Śiva-liṅga, din bronz, India de vest, Maharashtra (Deccan), secolul al XIX-lea.
Mască din bronz plin obținută prin tehnica de turnare în ceară pierdută, concepută ca acoperire frontală a liṅgii în timpul cultului śivaita. Fața, cu pleoapele puternic alungite și închise într-o concentrare ieratică, prezintă un nas ascuțit și o gură strânsă cu mustăți stilizate gravate pe marginea buzei: un cod fisionomic tipic producției devoționale din Deccan. Urechile largi, perforate, erau folosite pentru fixarea cerceilor votivi.
Elementul cel mai caracteristic este coiful emisferic cu benzi inelare, care redă într-o cheie antropomorfă aceeași formă ca a liṅga-ului și întărește identificarea cu Śiva; în centrul frunții se zărește semnul subtil al tilaka/ūrṇā, o altă referință la iconografia śivaită.
Interiorul dezvăluie o patină de contact splendidă, cu depuneri aurii și velaturi verzi rezultate din abluzia ritualică (abhiṣeka) cu apă, lapte, ghee și unguente: urme de utilizare care atestă o ședere îndelungată în sanctuar. Legătura este deosebit de strălucitoare și „caldă”, calitate apreciată în atelierele din Maharashtra pentru obiecte destinate să fie vizibile sub lumina lampilor cu ulei. Grosimea turnării, chiar și sub forma unei măști, conferă obiectului o greutate și o soliditate remarcabile, coerente cu utilizarea liturgică pe un liṅga de dimensiuni bune.
Din punct de vedere al tipologiei, proporțiilor și limbajului stilistic – față ovală, ochi migdalați sculptați cu gene lungi, mustață arcuată, acoperiș cupolat în registre – opera se plasează cu siguranță în zona maharashtriană a secolului al XIX-lea, domeniu în care mūkha-liṅga erau aplicate în zilele de sărbătoare pentru a 'umaniza' semnul aniconic al lui Śiva și pentru a primi ofrande, ghirlande și unguente.
Stare de conservare foarte bună pentru vârstă și mici oxidări coerente; patină internă de calitate rară. Exemplu cu o prezență puternică, important prin dimensiuni, greutate și strălucirea aliajului, reprezentând perfect devotamentul popular śivaita din Deccan.
