Alessandro Longhi (1733–1813), ambito di, Atribuit lui - Ritratto di Elisabetta Marchi Callo Giurguich, 1756

Alessandro Longhi (Veneția, 1733 – 1813), domeniu de
Subiect: Portretul Elisabettei Marchi Callo Giurguich
Data: 1756 (data la care este înscris)
Tehnică: ulei pe pânză
Măsuri: 70 × 51 cm

Descrierea lucrării
Pictura o înfățișează pe Elisabetta Marchi Callo Giurguich, identificată prin inscripția autografică și data 1756, elemente care conferă operei o valoare documentară semnificativă. Figura este reprezentată în jumătate, frontal, conform unei compoziții echilibrate și măsurate, tipică pentru ritrattistica venețiană de la mijlocul secolului al XVIII-lea, destinată unei clientele private. Doamna poartă o rochie elegantă în nuanțe de albastru-verde, împodobită cu dantele rafinate și o colier de perle, în timp ce ține în mână o carte, probabil o aluzie la devoțiunea personală sau la respectabilitatea morală.
Compoziția sobria, fundalul neutru închis și lumina uniformă care modelează delicat fața și mâinile evocă un limbaj pictural controlat și lipsit de accente teatrale. Reprezentarea facială, atentă și realistă, combinată cu îngrijirea detaliată a țesăturilor și a bijuteriilor, prezintă afinități cu portretistica din perioada lui Alessandro Longhi, caracterizată printr-un echilibru între veridicitatea descriptivă și decorul formal. Numele nobiliței, de origine probabil slavă, sugerează un context cultural legat de teritoriile Dalmației venețiene, zonă în care era răspândită o clientelă cultă și dornică de modele figurative actualizate pe tradiția lagunară. Opera reflectă astfel o cultură figurativă venețiană matură, exprimată într-o formă moderată și funcțională, tipică pentru comisioanele burgheze și ale notabililor activi și pe coasta de est a Adriaticii.

Câteva date biografice.
Alessandro Longhi, fiul celebrului pictor Pietro Longhi, a fost unul dintre principalii portretiști venețieni ai celei de-a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea. Activ în principal la Veneția, s-a specializat în portretul în jumătate de figură, distingându-se printr-un stil sobru și analitic, atent la redarea fizionomiei și la descrierea hainelor și a atributelor sociale ale subiectelor. Producția sa, destinată în special unei clientele burgheze și educate, reprezintă o mărturie importantă a societății venețiene din acea vreme și a influențat numeroși pictori activi în sfera portretisticii lagunare.

Starea de conservare
Pictura prezintă semne de uzură coerente cu vârsta, cu craquelură răspândită și retușuri localizate, în special în zonele închise și în anumite zone ale vestimentației. Suprafața picturală este, în general, stabilă și lizibilă, cu o patină cromatică compatibilă cu datarea.