Riccardo Rappa - Angoscia contemporanea






Deține o diplomă de licență în istoria artei și un master în arte și management cultural.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 123053 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Riccardo Rappa, Angoscia contemporanea, imprimare digitală în ediție originală din 2025, 70 × 50 cm, semnătură manuală, origine Italia, surprinde cultura pop, vândută direct de artist.
Descriere de la vânzător
Inspirată de L’Urlo de Edvard Munch, una dintre cele mai puternice și recognoscibile imagini din istoria artei, această operă reinterpretează în cheie contemporană conceptul de anxietate existențială.
În pictura originală, Munch redă în imagine frica primordială, singurătatea și disperarea individului în fața unei lumi percepute ca fiind instabilă și opresivă. Figura centrală nu țipă doar pentru sine, ci pare să dea glas unui strigăt universal, fără timp.
În această reinterpretare modernă, anxiția este transportată în prezentul digital.
Gestul iconic și peisajul expresionist rămân, dar motivul tulburării se schimbă: ecranul unui smartphone cu bateria la 1% devine simbolul noilor vulnerabilități emoționale, al anxietăților cotidiene și al dependenței tehnologice care caracterizează epoca noastră.
Un detaliu aparent banal se transformă astfel în metaforă:
frica de a rămâne 'deconectați', de a pierde controlul, de a fi brusc izolați.
Strigătul nu mai provine doar dintr-un disconfort interior abstract, ci dintr-o tensiune modernă, comună și imediat recognoscibilă.
Opera creează un dialog direct între anxietatea universală și anxietatea contemporană, îmbinând ironia subtilă și reflecția profundă, și făcând mesajul accesibil fără a-i diminua forța emoțională.
Inspirată de L’Urlo de Edvard Munch, una dintre cele mai puternice și recognoscibile imagini din istoria artei, această operă reinterpretează în cheie contemporană conceptul de anxietate existențială.
În pictura originală, Munch redă în imagine frica primordială, singurătatea și disperarea individului în fața unei lumi percepute ca fiind instabilă și opresivă. Figura centrală nu țipă doar pentru sine, ci pare să dea glas unui strigăt universal, fără timp.
În această reinterpretare modernă, anxiția este transportată în prezentul digital.
Gestul iconic și peisajul expresionist rămân, dar motivul tulburării se schimbă: ecranul unui smartphone cu bateria la 1% devine simbolul noilor vulnerabilități emoționale, al anxietăților cotidiene și al dependenței tehnologice care caracterizează epoca noastră.
Un detaliu aparent banal se transformă astfel în metaforă:
frica de a rămâne 'deconectați', de a pierde controlul, de a fi brusc izolați.
Strigătul nu mai provine doar dintr-un disconfort interior abstract, ci dintr-o tensiune modernă, comună și imediat recognoscibilă.
Opera creează un dialog direct între anxietatea universală și anxietatea contemporană, îmbinând ironia subtilă și reflecția profundă, și făcând mesajul accesibil fără a-i diminua forța emoțională.
