Gyl (XX) - L'Oracle des Sables d'Or

Despre lucrare

L' Oracle des Sables d’Or

Ea se odihnește ca un miraj viu, născut din curenții calzi care traversează drumurile vechi ale Orientului.
Vălul său roșu și auriu pare țesut din lumină, ca și cum fiecare fir ar fi fost înmuiat într-un apus de soare pe dune.
La coafura pe care o poartă — aceste piese argintii, aceste gemme discrete — șoptește încă povești despre caravane îndepărtate, despre piețe parfumate unde povestitorii trezeau nopțile.
Privirea sa profundă, conturată de umbră și căldură, este o poartă deschisă către poveștile pe care le ascunde.
Se spune că ea auzea șoaptele oazelor dispărute, că știa numele vânturilor și că putea citi în granulele de nisip precum alții citesc în cer.
La dantelă albă pe care o învăluie, de o delicatețe aproape ireală, contrastează cu bogăția țesăturilor și dezvăluie puritatea imobilă a destinului său.
În această compoziție, Gyl celebrează poezia lumilor orientale: un Orient visat, reinventat, unde frumusețea devine simbol, memorie și profeție.
Ea devine atunci Oracolul Sables d’Or, păzitoare a unui Orient care nu mai există, în afară de lumina științifică a pensulei.