Luigi Ghirri - Pensare per immagini - 2013

Luigi Ghirri. Gândire prin imagini. Milano, Electa, 2013. 25 x 20 cm, broșură editorială, 432 de pagini. Fotografie color. În stare bună - urme ușoare de utilizare pe copertă (vezi foto). Cartea „Luigi Ghirri. Gândire prin imagini” explorează opera fotografului italian prin eseuri critice și reprezintă un volum amplu de imagini. Este un text fundamental pentru înțelegerea poeziei sale și a abordării sale filosofice față de fotografie. Volumul, care a fost catalogul expoziției monografice desfășurate la MAXXI din Roma în 2013, analizează opera lui Ghirri din diverse perspective.

Luigi Ghirri (Scandiano, 5 ianuarie 1943 – Reggio Emilia, 14 februarie 1992) a fost un fotograf italian.

Biografia
Născut în Fellegara di Scandiano, în provincia Reggio Emilia, Ghirri a început să fotografieze în 1969, colaborând și confruntându-se cu artiști conceptuali. [1] Geometru pentru muncă, [2] artistic pentru toți anii '70, a continuat să compună serii evocatoare ale diferitelor teme ale viziunii: imaginea naturală și cea artificială, ambiguitatea peisajului contemporan, citarea istoriei, imaginarul consumului. În acei ani, a intrat în contact cu Massimo Mussini și Arturo Carlo Quintavalle, [3] a început o colaborare fructuoasă cu CSAC, care păstrează acum cea mai amplă colecție de printuri originale ale sale, către care donează periodic actualizări ale operei sale, colaborând și ca membru al comitetului științific al Secției Fotografie, sugerând și indicând materiale istorice de achiziționat.

În 1979, CSAC îi dedică o amplă retrospectivă care antologizează întreaga sa operă anterioară și reprezintă un punct de cotitură în evoluția sa. Apoi continuă cu cercetări orientate spre peisaj, arhitectură (stimulat în acest sens de Aldo Rossi), colaborează și își face prieteni printre scriitori și muzicieni (printre care Gianni Celati, Ermanno Cavazzoni, Antonio Tabucchi, Lucio Dalla) și organizează întreprinderi colective extrem de originale, implicând alți fotografi activi pe aceleași teme, precum descrierea peisajului italian, dintre care trebuie menționate 'Viaggio in Italia' (1984) și 'Esplorazioni sulla Via Emilia' (1986).

Proiectul de Viaggio in Italia, în special, conceput de Ghirri și coordonat, pe lângă el însuși, de Gianni Leone și Enzo Velati, reprezintă o piatră de temelie pentru fotografia italiană, constituind un manifest neoficial al școlii de peisaj italiană apărute în acei ani.[6] Este vorba despre o carte (Luigi Ghirri, Gianni Leone, Enzo Velati, coordonator, Viaggio in Italia - Il Quadrante, Alessandria 1984) și despre o expoziție itinerantă care aduna imagini ale multor autori, atât italieni, cât și, în măsură mai mică, străini, precum Olivo Barbieri, Gabriele Basilico, Giannantonio Battistella, Vincenzo Castella, Andrea Cavazzuti, Giovanni Chiaramonte, Mario Cresci, Vittore Fossati, Carlo Garzia, Guido Guidi, Luigi Ghirri, Shelley Hill, Mimmo Jodice, Gianni Leone, Claude Nori, Umberto Sartorello, Mario Tinelli, Ernesto Tuliozi, Fulvio Ventura, Cuchi White.[7] Între 1983 și 1985, a susținut cursuri de Istoria fotografiei la Institutul de Istoria a Artei al Universității din Parma.[8]

În 2024, casa de editură Quodlibet va publica facsimilul cărții 'Viaggio in Italia', care între timp a devenit inexistentă, fiind disponibilă doar la prețuri ridicate pe piața colecționarilor, însoțit de un dosar de 48 de pagini cu un eseu despre geneza și fortuna critică a 'Viaggio in Italia', coordonat de Matteo Balduzzi, Fabio De Chirico, Gabriella Guerci, Matteo Piccioni, cu o notă de Adele Ghirri și traduceri în franceză și engleză ale textelor originale de Arturo Carlo Quintavalle și Gianni Celati (publicate în limba italiană în carte).

Din 1981, la solicitarea lui Vittorio Savi, se dedică fotografiei de arhitectură în teritoriu. În special, va realiza fotografii pentru același Savi, pentru Aldo Rossi și Paolo Zermani. În aceiași ani, devine prieten cu scriitorul Gianni Celati. Peisajele sale sunt suspendate, nereale, în anumite privințe metafizice, adesea lipsite de figuri umane, dar niciodată fără intervenția omului. Utilizarea culorilor delicate și nesaturate este fundamentală în poezia sa și provine din colaborarea strânsă cu tipograful său, Arrigo Ghi. Fotografii remarcabile sunt cele realizate în studioul din Bologna, de pe strada Fondazza, al pictorului Giorgio Morandi. Este autorul coperților pentru numeroase albume ale RCA, atât de muzică clasică, cât și de artiști italieni precum Lucio Dalla, Gianni Morandi, Luca Carboni, CCCP - Fedeli alla linea (Epica Etica Etnica Pathos), Stadio, Ciao Fellini, Robert & Cara și alții. A decedat brusc din cauza unui infarct în 1992, la vârsta de 49 de ani. Așa cum l-a definit Massimo Mussini, a fost cu siguranță unul dintre cei mai importanți și influenți fotografi italieni ai secolului XX.

Referințe și omagii
Modena City Ramblers le-au dedicat cântecul L'uomo delle pianure, publicat pe albumul Fuori campo din 1999.
Elisabetta Sgarbi a prezentat la Festivalul de la Veneția din 2009 un film despre fotograful din Scandiano intitulat Deserto Rosa.[13]
La colecția CCCP fidele liniei intitulate 'Iată bijuteriile mele' din 1992 este dedicată lui L. Ghirri.
Resurse
Arhiva Luigi Ghirri, cu sediul în ultima locuință a artistului din Roncocesi, a fost înființată în 1992 cu scopul de a difuza și valorifica opera fotografului. Filmele sunt păstrate în fototeca Bibliotecii Panizzi din Reggio Emilia. Drepturile legate de utilizarea imaginilor sunt de exclusivitate ale moștenitorilor lui Luigi Ghirri.

Luigi Ghirri este reprezentat de galeriile Matthew Marks și Mai 36 Galerie.[14]

Al Centro studi e archivio della comunicazione di Parma este conservat un fond[15] arhivistic Luigi Ghirri format din opere realizate de artist pe parcursul întregii sale cariere. Acest fond conține 670 de imprimeuri, 3 opere compozite (Slot-machine, Km 0,250 de expoziție, Infinito), precum și 147 de imprimeuri color 30x40 realizate de Arrigo Ghi în 1993, sub conducerea Paola Borgonzoni Ghirri, pentru expoziția Muri di Carta/Bienala de artă din Veneția 1993. Fondul este public și consultabil, cu excepția unor serii și obiecte care, din motive de conservare, sunt excluse și de la împrumut.

Instrumente
Camerele foto
1967-1968: Voigtlander Bessamatic 24x36mm cu telemetru și obiectiv fix, și o cameră de unică folosință pentru utilizare în aer.
1969-1972: Olympus Pen (24x18mm) este prima cameră reflex.
1977-1978: Canon AE-1
De atunci: diferite modele de Polaroid, 100, SX-70, 600 și Image.
1980: este invitat de Polaroid Intl. la Amsterdam pentru a utiliza o cameră experimentală de format 20x24
Anii optzeci: Pentax 645 (6x4,5 cm) și Pentax 67 (6x7 cm).
Din jumătatea anilor '80: Mamiya RB67 și Mamiya RZ67 (6x7cm).
Optica
Lucra în special cu obiective cu focale intermediare și uneori folosea un wide și un teleobiectiv.

Eu negativi.
Luigi Ghirri a folosit negative și diapozitive în formate: 24x36 mm, 3,5x5 cm, 4,5x6 cm, 5,5x5,5 cm, 5x6 cm, 6x6 cm, 6x7 cm, 6x8 cm, 6x9 cm.

Fabrică
Catalogul (1971-1972)
Week End - Atlante (1973)
Km. 0,250 (1973)
Infinito (1974)
Peisaje de carton (1971-1974)
Mic dejun pe iarbă (1972-1974)
Kodachrome (1970-1978)
În Scala (1977-1978)
Vedute (1970-1979)
Italia ailati (1971-1979)
Il paese dei balocchi (1972-1979)
Identikit (1976 -1979)
Diafragmă 11, 1/125, lumină naturală (1979)
Geografia imagerie (1979-1980)
Snapshot (1980)
Natură statică (1978-1981)
Polaroid (1980-1981)
Topografia-Iconografia (1980-1981)
Tra albe e tramonti (1982-1983)
Lucrul meșteșugarilor (1984)
Explorări pe drumul Emilia - Vederi în peisaj (1985)
Versailles (1985)
Băi termale din Emilia-Romagna (1987)
Palatul Artei (1980-1988)
Un piede nell'Eden (1984-1988)
Le case (1976-1989)
Peisaj italian (1980-1989)
Profilul norilor (1980-1989)
Vedute di città (1976-1990)
I luoghi teatrali (1983-1990)
Le architetture (1982-1992)