René Magritte (1898-1967), (d´apres) - La reconaissance infinie

René Magritte (1898-1967), după - semnat manual cu creion de domnul Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE.

Litografie pe pergament BFK Rives.

Numerotat / 300 exemplare, semnat în tipar
Litografie realizată sub controlul Succesiunii Magritte, autentificată prin sigiliul orb Succesiune, semnată pe piatra în stânga jos și semnată de mână în creion de dl. Charly Herscovici, Președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, renumitul suprarealist belgian, a creat mai multe opere intrigante care se joacă cu temele de ferestre, sfere și nori. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea menționat simplu prin elementele sale vizuale, datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.

În această piesă captivantă, o fereastră acționează ca un cadru pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior convențional, privitorul se confruntă cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o stâncă sau o planetă, care pare să fie suspendat chiar în afara sticlei ferestrei. Această sferă nu stă pe nimic; plutește pur și simplu în mijlocul vederii. Deasupra și în jurul acestei orb enigmice, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea precisă, dar de vis, caracteristică lui Magritte.

Interacțiunea acestor elemente creează o senzație atât de familiaritate, cât și de stranie profundă. Fereastra, de obicei un portal către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera generală neliniștită prin faptul că fac parte din acest tablou bizar. Magritte folosește magistral aceste motive comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună la îndoială ceea ce este real, ceea ce este imaginar și însăși natura reprezentării.